Ce rost are sa-ti incarci mintea cu o realitate spirituala (si aici ma refer la spiritual=nematerial) ce nu poate fi perceputa?
Cui prodest?

Te rog sa ma crezi, (daca nu, citeste-mi posturile de pe atei.ro, unde am discutat in contradictoriu despre ceea ce fizica cuantica ne releva despre lumea noastra) realitatea este cu muuuult mai ciudata decit tot ce si-a imaginat omul acum 2000 de ani, realitate in care vad ca tineti cu tot dinadinsul sa ramineti: multiversuri, n-spe dimensiuni, gauri negre, curgeri diferite ale timpului, tunelari etc.
Toate aceste minunatii iti pot da stari spirituale echivalente cu cele religioase, nevoia de sublim, de frumos e comuna tuturor oamenilor. Doar ca fiecare le gaseste in ceea ce ii iese in drum in timpul vietii. Eu am fost unul dintre privilegiati, mi-a placut fizica de mic. Altora le place poezia, rima din ea ii da probabil aceeasi senzatie ca fizicianului ce vede intr-o formula cum e E=mc2 o mica parte, si totusi atit de cuprinzatoare, din univers.