Interesanta ideea cu judecata particulara a sufletului, la desprinderea acestuia de trupul care a murit. Mai ales, pentru faptul ca nu are nici o baza in Sfanta Scriptura. Poate in filozofia greaca, de unde vine conceptul de "suflet nemuritor".

In primul rand, nu ai inteles corect ce inseamna moartea. Sfanta Scriptura ne prezinta moartea ca fiind procesul invers crearii omului. La facere omul a fost facut din tarana si Dumnezeu i-a suflat in nari suflare de viata. Si omul s-a facut un suflet viu. (Facerea 2:7)

La moarte se intampla exact invers: tarana se intoarce in pamant si suflarea de viata sau duhul de viata (care nu este o forma constienta si rationala) se intoarce la Dumnezeu (Eclesiastul 12:7). Iar omul ajunge ceea ce a fost inainte de a fi facut. Doar invierea, pe care i-o va da Dumnezeu, il poate readuce in simtiri.

Teoria "sufletului nemuritor" este combatuta si de unii Sfinti Parinti (cum ar fi Sfantul Iustin Martirul).

Crestineste este sa crezi in inviere, nu in propria-ti nemurire ("negresit nu veti muri"- spune diavolul in Facerea 3:4)

Iar in ceea ce priveste judecata: Domnul Iisus Hristos vorbeste de o zi a judecatii (nu de mai multe):
"Adevarat va spun ca, inziua judecatii.." (Matei 10:15, Matei 11:22; Matei 11:24). Expresia "ziua judecatii" este folosita de zeci de ori de Domnul Iisus Hristos si Sfinti Apostoli. Este vorba de o singura judecata pentru fiecare dintre noi. Nu stiu de unde ati scos teoria aceea cu o judecata a sufletului si inca una dupa aceea. Poate imi explicati, sa inteleg si eu.