Citat:
În prealabil postat de cristiboss56
Patima este forma agravantă a păcatului, îmbolnăvirea efectivă a celui căzut în păcat, iar vindecarea este aproape imposibilă. Aproape, dar nu imposibilă. De obicei ne îngrețoșăm și ne displac tocmai acelea ce ne supun firea noastră . Cum să-i spui bețivului că-i bețiv, sau curvei că-i curvă, sau hoțului că-i hoț ? O insultă mai mare nu poate fi pentru ei ! Nu ? Ne displace să ne spună cineva adevărul despre noi sau să ne arate cu degetul rana ce-o purtăm în noi ! Orgoliul și mândria peste măsură , nu acceptă așa ceva , dar poate pledoria e în zadar, când orbul nu-și va recunoaște în veci orbirea, surdul asurzirea . . .
|
Nu stiu !
Gandesti mult prea formal, divulgi lucrurile din jur care s-au tot divulgat atatea mii de ani capatand banalitatea unor forme de logica expirate . Cred ca, totusi, am invatat sa judecam mult mai profund lucrurile, ca oamenii nu se mai claseaza de mult timp in pacatosi si nepacatosi, in viziunea crestineasca....cand psihologia si trasaturile tuturor lucrurilor inconjuratoare sunt intr-o interdependenta care, de cele mai multe ori ne depaseste. Nu mai suntem doar crestini, suntem niste crestini mai informati, cu un cuget mult mai deschis spre intelegere, cu un rationament capabil sa inteleaga aceasta fiinta in masura in care binele si raul fac parte din ea intr-un mod inevitabil , natural si cumva echilibrat in contextul supravietuirii.
Indiferent cat ar gresi un om inaintea mea, nu as indrazni sa-l numesc imbacsit si patimas, tocmai pentru ca in jurul acestei aparente pacatosenii migreaza un intreg univers de factori care-i influienteaza acestuia viata, neputinta, mintea, caracterul, educatia si prezentul, factori pe care daca i-as judeca in aparenta, as fi subiectiva si nedreapta, astfel incat nu m-as numi cu absolut nimic mai presus de acesta, prin judecata si mustrare.