Citat:
|
În prealabil postat de cristiboss56
Iubiti crestini, vreau sa ridic o problema pe care am auzit-o de mai multe ori din partea celor ce au aminat marturisirea pacatelor invocind rusinea faptelor si nu in ultimul rind, neincrederea ca faptele lor vor fi auzite chiar de la duhovnic. Care este parerea voastra sincera despre secretul spovedaniei. Poate ca,presupun doar, inainte de 1990 au fost cazuri. Spre exemplu la ce ma refer, daca cineva marturisea ca a ucis sau a comis un viol sau alte fapte foarte grave fara ca autoritatile sa le cunoasca, putea fi dat in vileag chiar de preot? Cum priviti voi aceasta problema ,a rusinii si a "datului in primire". Se justifica in vreun fel?
|
Spovedania nu trebuie amanata pentru nici un motiv.Bine spunea un preot ca atunci cand comitem pacate diavolul ne "ajuta" sa nu avem rusine,dar cand trebuie sa le marturisim,tot el ne da rusinea,pentru a nu fi sinceri pana la capat.Referitor la datul in vileag,preotul nu trebuie sa incalce taina spovedaniei pentru nici un motiv,dar sa fie ferm si chiar aspru,sa-i spuna omului sa-si declare faradelegea in fata justitiei,fiindca adevarul ne elibereaza.Tot Iisus spune :"Veniti la mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi".Asadar,chiar daca pentru fapta comisa vom sta dupa gratii,vom fi liberi,liberi de povara pacatelor cu care diavolul vrea sa ne incatuseze.