Prea Iubitilor nostri Parinti!
Cu nadejdea in suflet si prin credinta staruitoare ca harul lui Dumnezeu ne va ajuta intru refacerea unitatii si reunificarii neamului nostru, ma adresez cu rugamintea pacatosului nevrednic, Prea Iubitilor nostri Parinti, slujitori ai sfintelor altare si pastori ai oilor lui Hristos de pe intreg cuprinsul MOLDOVEI, sa socoteasca aceasta ca pe o datorie sfinta lasata noua mostenire.
Am deplina convingere ca gindind mai mult la viitor decit la prezent si punindu-va toata increderea in Domnul si Mintuitorul nostru Isus Hristos veti accepta aceasta lucrare, pasind in ea cu toata inima.
Din nefericire, multi asteapta ca Dumnezeu sa faca in locul lor, lucrul pentru care El le-a dat puterea sa il faca singuri. Si eu cred ca atita timp cit ne vom multumi sa raminem in ”intuneric”, conducindu-ne dupa proverbul umilintei ”capul plecat sabia nu-l taie”, Dumnezeu nu ne va ajuta cu lumina biruintei Sale.
“Dumnezeule, milostiveste-Te spre noi si ne binecuvinteaza, lumineaza fata Ta spre noi si ne milueste!” (Psalmul 66, 1)
"Ceea ce cistiga biruinta asupra lumii este credinta noastra" (Evr. 11, 33.34; 1 Ioan 5,4).
|