Citat:
În prealabil postat de Fani71
Am impresia ca intorci lucrurile pe dos aici: cine este mai fariseu, cel care se preocupa mereu de un aspect pur exterior, poate irelevant, al sfinteniei, sau cel care se preocupa de sfintenia in sine?
Din cate am inteles eu, fariseii erau cei care masurau mararul si chimenul (nu lai stiu citatul exact), dar uitau iubirea de Dumnezeu si aproapele... Pe acestia ii critica Hristos.
Nu am zis ca sfintii sunt intr-o lume a lor si noi intr-o lume a noastra, ci DIMPOTRIVA: si noi suntem chemati la sfintenie, suntem chemati sa fim cetateni ai aceleiasi imparatii, dar Imparatia asta nu tine de amanunte din astea exterioare, ca hainele. Ea le depaseste.
Nu am zis sa acceptam necritic orice inventie moderna, sa imitam tot ce fac ceilalti, ca sa fim ca ei. Am vorbit aici de lucruri relativ neutre, exterioare. Daca ne agatam prea mult de acestea riscam sa uitam esentialul, asta spuneam.
|
Fany draga, urmaresc postarile tale din dorinta sincera de a intelege ce pozitie ai fata de ortodoxie dar si ce rivna.Tu esti o fire deschisa(cel putin asa pari !) ,fara multe meandre psihologice ,fara eschive si mascari ideative ceea ce ofera o oarecare sansa de a te cunoaste. Am inteles f. buna pregatire teoretica pe care ai urmat-o dar cred ca si in teologie se intimpla paradoxul din medicina : toti medicii invata aceiasi carte,despre aceleasi boli numai ca atunci cind este sa o aplice fiecare medic o aplica cum ii vine lui(intre anumite limite, evident!)dar tot de aceea unii ajung renumiti si fac arta in timp ce altii fac doar meserie. Dupa acest preambul ...sa discutam putin;
In scoala de teologie invatam f. multe despre D.zeu: cine este el, ce insusiri are, de ce este el dumnezeu,cum il cinstim pe el public,care este morala unui crestin s.a.m.d. Terminam scoala fiind toba de carte dar nu cunoastem un singur lucru, esential : nu stim sa traim in Hristos. Ei, asta nu mai inveti in nici o scoala de teologie din lume chiar daca prin instruire permanenta ajungi: simplu teolog, erudit teolog, doctor(= a toate stiutor)teolog,profesot teolog ,etc,etc.
Deprinderea trairii in Hristos te invata numai si numai duhovnicul care pt. a te invata cu adevarat aceasta traire trebuie sa te vezi cu el in fiecare zi, mai multe zile pe saptamina, si mai multe intro luna si aproape neincetat cu el f. multi ani. Trairea in Hristos ,ca si sfintenia la care am sa revin, nu se cumpara de la market, dupa o perioada in care ai reusi sa stringi niste bani.Ar fi bine daca s-ar putea cumpara pt. ca dupa o perioada in care ne-am smeriti chipurile am da apoi busna sa o cumparam si sa ne stim rezolvati o data !
Dar ca sa te poata invata sa traiesti este neaparata nevoie(pe linga contactul f. strins cu el) ca el, duhovnicul sa stie bine acest lucru si inca sa aibe o didactica, metodica buna sau f. buna. Ca duhovnicii sunt diferiti si au grade diferite de pricepere in trairea duhovniceasca se vede mai intii de toate in noi ,fii lor duhovnicesti; in cum vietuim noi : cum vorbim despre cele duhovnicesti, cum ne comportam si in fine,cum,cum,cum,...pina la cum marturisim pe Hristos!Nu se cunoaste decit un singur fel de a marturisi,restul sunt anatema.De unde stim asta ? de la sf. ap.Pavel care spune ca,,inger din cer daca ar veni si..."etc.
Cel mai recomandat mod de a incepe vietuirea in Hristos cu un neofit este sa incepi cu el in a-i imprima um comportament exterior canonic : limbaj, port, gestica-grimaserie,bunavointa, hranire-odihna(vezi pacatele de acest gen enumerate in molitva de la spovedanie !)instruire,morala. Daca el te sare etapele de inceput (socotind ca ai fi suficient de matur, de educat, de instruit,etc)ale vietuirii te vaduveste de fundatia vitala pe care urmeaza sa construiasca inaltimea trairilor din timpul rugaciunii. Sau facind o comparatie se aseamana cu omul grabit care-si reazema bicicleta de ceata !
Fara a te scutura de ,,ragaliile si buruienile" lumii contemporane numai preotii de meserie,si nu si cei de jertfa, pot crede ca te invata a vietui in Hristos.Abia dupa ani multi,f. multi(realitatea practica ne arata asa ceva)de asemenea exercitiu si dupa dobindirea celor duhovnicesti exterioare te poate trece la exersarea din ce in ce mai profunda a rugaciunii. Eu nu sunt un visator si stiu ca la asemenea etapa f. putin dintre noi ajung ,pt. ca in primul rind si f. putin dintre ei ajung(dintre preoti)si mai ales ca ei vor (de obicei din nepricepere)sa ne duca cit mai repede la rai sau la sfintenie ca si cum acest lucru ar fi asa de lesnicios ca si bautul apei. Ei da, ce inselare amarnica !
1.Asa ca inceperea invatarii trairii duhovnicesti este de la cele exterioare si mult mai pe urma la cele profunde. Desigur ,poti refuza acest lucru ,nimic nu-i obligatoriu...nici chiar mintuirea !
2. Referitor la farisei: intentia mea a fost una singura ,si reiese clar din text, aceea cu sensul de ,,fatarnici "...si nimic mai mult ! Ceea ce ai desvoltat tu despre notiune este... doar mentiunea ta !
3. Despre cele doua lumi ,ale sfintilor si a noastra,sunt perfect de acord cu tine: nu tu ai spus ,ci eu !!,clar, pt. ca sunt realitati si pt. ca mai inti de toate asa se prezinta ele insele !De acord cu tine ca toti suntem chemati la sfintenie numai ca drumul spre cele mari porneste de la cele mici. Cum vei dobindi sfintenia daca tu nu ai dobindit alte trasaturi duhovnicesti mai mici ? Pai sfintenia este punctul terminus si nici decum primum movens !Daca te agati direct de esential(cum spui tu in ultimul aliniat)te vor trage in jos ,,palamizile" si ,,ragaliile" la care nu le-ai dat importanta !
4.Sunt de acord cu tine ca sa avem simt critic pt. toate inventiile moderne si sa nu imitam lesne tot ce fac ceilalti dar sa nu uitam ca de la vorba la fapta este un drum de regula lung si in care ne intilnim sigur cu ispititorul si de multe ori sfirsim exact cum spune sf. ap. Pavel ca desi nu voim totusi facem exact ceea ce nu voim . Cu toata dragostea si iertarea frateasca dar daca una spunem (sau voim) si ajungem sa facem alta(din orice motiv) ,pai atunci cum crezi ca ne numim? ...exact fatarnici sau farisei sau mai modern :demagogi!
Asadar, nivelul nostru duhovnicesc practic,ca sa zic asa, este numai rezultatul lucrarii duhovnicului in noi. Precum ei se deosebesc super evident(ca sa folosesc spre intarire un pleonasm)si noi asemenea.
In final am sa spun o pilda din viata sf. Pahomie cel mare care poate fi extrapolata si la sansa noastra de mintuire:
- intr-una din zile sfintul discutind cu ispititorul(ajunsese precum stim bine la acest nivel)si stiind despre calugarii lui ca sunt cu sanse diferite de mintuire(de data asta din cauza lor)il intreaba daca sunt multi calugari in iad ? I se raspunde ca nu . Nedumerit fiind nu a mai insistat dar il muncea gindul stiind ca ucenicii se deosebeau mult prin rivna.Intr-alta zi a intrebat din nou daca sunt in iad calugari ca si el ? I s-a raspuns iarasi ca nu. Nu a mai insistat si a tacut .La citeva zile ,vorbind iarasi cu ispititorul ,a intrebat din nou : ,,mai din astia asa imbracati ca mine ,in negru ,sunt in iad; I s-a raspuns : ,,da'stia imbracati ca tine in negru este plin iadul dar de calugari ...nu !"
Nu stiu cit de mult te supar (pt. care imi cer iertare)dar...imi place sa discutam !