Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
O observatie: nu cred ca trupul a fost facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Acolo se vorbeste despre suflet, daca e sa te gandesti ce inseamna chip si ce inseamna asemanare.
Este evident ca aspectul exterior nu conteaza, poate ca cineva s-a tatuat in tinerete si a ramas asa pe dinafara, intre timp pocaindu-se...
Insa mi-ai adus aminte de o alta chestiune pe care voiam sa o discut: este neaparat necesar ca barbatii sa-si lase barba? (femeile sunt excluse...  ) Vad ca majoritatea preotilor si monahii nu se rad, doar isi tund barba; este vreo lege scrisa undeva prin Biblie? Daca este, conteaza asa mult daca eu ma rad? |
Intr-adevar nu conteaza daca te-ai tatuat inainte daca acum vrei sa te pocaiesti. Dumnezeu cauta la inima ta. Sa ai tu inima de pocainta si o sa fie mare sarbatoare in cer pentru tine, pentru ca te-ai intors la pocainta.
In ce priveste barba, am citit undeva in Vechiul Testament ca nu trebuie nici macar sa ti-o tunzi cumva (cu model adica) ci doar eventual sa ti-o tai cand devine prea lunga - am conchis eu. Dar pana la urma ramane la latitudinea credintei fiecaruia. Deci, cu cat ai mai multa credinta, cu atat mai neindurator cu tine insuti esti la aceste detalii. Noi care traim in lume ne comportam ca si ceilalti (nepracticanti, necunoscatori ai Sfintelor Scripturi), adica ne radem. Mai tarziu, pe masura ce creste in noi credinta, o sa ne lasam si barba. Dar o sa fie una mica, mai mult ca sa ne impacam cu constiinta decat una din convingere. Daca insa o sa devenim cu adevarat credinciosi atunci n-o sa ne mai intereseze ca nu ne place lumea si o sa ne lasam o barba de toata frumusetea. N-o sa ne mai placa lumea din jur asa, dar o sa fim cu inima impacata ca asa suntem dupa modelul lui Hristos si al Sfintilor Sai.
O sa fim multumiti doar cu dragostea lui Hristos. Altceva nu ne va mai trebui.