[ory]

Personal, daca as avea resurse financiare consistente, daca as detine o oarecare putere politica...as infiinta un centru, o fundatie care sa ajute calugarii plecati din manastire , pentru ca exista o mica lume formata din acestia, o lume neajutata si judecata mult prea aspru . Exista foarte multi calugari care parasesc manastirea si merg spre nicaieri, nu-i sprijina nimeni moral si financiar, nu-i reeduca nimeni pentru reintegrarea in societate, nu le coordoneaza nimeni sufletul in asa masura incat sa ramana aproape de Dumnezeu, prin fapta si simtire, chiar si in mediul social-lumesc, din contra li se pun piedici sufletesti, care tin sa tinda spre deznadejde, o deznadejde nedreapta.
Exista foarte multa nedreptate din partea bisericii in acest sens, o nedreptate hranita prin judecata si prejudecata, hranita din repulsie si nepasare...trasaturi emanate in virtutea credintei, dar care, in realitate nu are nici o legatura cu credinta, cat are legatura cu o doctrina inventata, o manipulare psihica absolut hidoasa.
Eventuala renuntare la manastire presupune foarte, foarte multe motive intemeiate, morale si firesti ale fiintei umane. Noi insa, judecand, ne axam in mod expres pe aparenta, pe fizic, pe lipsa de iubire din noi insine...pe o asprime care nu are nici o legatura cu Dumnezeu.
Mi se rupe inima pentru acesti oameni si cunosc foarte multi, le cunosc traseul profund care i-a determinat sa recurga la aceasta renuntare, le cunosc neputintele, le cunosc disperarea si saracia , lipsa de educatie decenta cu care intampina lumea sociala, lumea care judeca fara inima, fara credinta si fara discernamant.
Tare mi-as dori sa le ofer acestora consiliere psihologica, sprijin material, fiindca sunt si ei oameni ca noi, au dureri si bucurii asemenea noua, au instincte si sentimente asemenea noua...doar ca au avut parte de altfel de influiente si cercetari. Nu este nimic rau in a fi om, nici in a fi credincios...rau este in ceea ce pretindem in mod abuziv si nejustificat de Dumnezeu, ca ar insemna aceasta credinta cu adevarat.
Au si ei nevoie de un loc de munca, de prietenie,de siguranta, au nevoie de bunatatea capabila sa aline atatea suferinte si incertitudini, au nevoie de speranta, au nevoie de un acoperis deasupra capului, au nevoie de implinire prin iubire, dar mai presus de toate, au nevoie sa simta ca Dumnezeu este pretutindeni, mai ales in interior, caci nu doar niste ziduri iti poate garanta apropierea de Dumnezeu, sau o manipulare constanta, ci adevaratele ziduri care se pun in inima omului, de la om , la om.
Nu intelegeti majoritatea si nu o sa intelegeti niciodata, atata timp cat mandria mascata in credinta nu va va permite acest lucru, daca ati avea pic de umilinta de sine, ati putea privi asemenea oameni...ca pe niste oameni ca voi, demni de aceleasi tratamente pamantene si nu marginalizati si haituiti...