Citat:
În prealabil postat de Fani71
Da, dar sa se infraneze si georgepacuraru de ocara si judecata, nu-i asa? Ca despre spusele lui era vorba si el a provocat-o pe ory.
Mi se pare un lucru de crestinism elementar sa nu dam cu parul asa in oameni.
Ory ne-a sensibilizat pe acest topic intr-o problema de care eu una nu eram prea constienta. Cati calugari iesiti din manastire cunoasteti voi cei care judecati asa? Eu una, nici unul. Cine suntem noi sa judecam de ce cineva pleaca de acolo? Daca a intrat adolescent si a fost manipulat si impins sa faca legamantul definitiv prea repede? Dupa canoane (ca va place multora sa tot citati canoane) nu se intra in calugarie asa repede, ar trebui sa fie mai multe legaminte nedefinitive intermediare si abia dupa multa cercetare sa se faca legamantul definitiv. Or ea ne spune ca in practica nu este asa.
Si chiar cineva care a depus juramantul definitiv, de ce este mai grav sa-l rupa decat un divort, pentru care un om este iertat in Biserica ortodoxa? Iar acolo mai este vorba si de responsabilitatea pt alte persoane, eventual a unor copii. Dumnezeu iarta intotdeauna.El da intotdeauna a doua sansa.
A, da, am cunoscut o fata care dupa parerea mea si a altora a intrat in manastire fara sa aibataria de caracter necesara, dintr-un fel de entuziasm pueril, iar duhovnicul ei a dat dovada de naivitate duhovniceasca si de un fel de integrism monastic incurajand-o (asta e parerea mea). Si ce s-a intamplat? A murit in conditii neelucidate (in afara manastirii), ori isi pierduse mintile si a avut un accident, ori s-a sinucis, nu se stie.
|
Multumesc mult Fani, m-ai inteles perfect, atat cat am lasat de inteles...dar, crede-ma, situatia este mult mai complexa si mai profunda decat pare, iar responsabilitatea nu si-o asuma absolut nimeni.
Practic, calugarii sunt oamenii nimanui, fie in manastire, fie in lume...
Cat despre intamplarea pe care ai amintit-o, intotdeauna m-a intrigat faptul ca in biserica nu exista judecata sociala, asa cum exista in lume...multe se intampla si nu raspunde nimeni, ori in realitate suntem supusi statului si legilor lui, acolo, insa, numai cand se mediatizeaza o intamplare incepe sa se i-a masuri.
Dar, despre manipularea psihica, despre hartuire, despre munca silnica ajunsa pana la epuizare inca de la 14 ani, despre violenta, despre hartuirea sexuala...despre multe altele nu vorbeste si nu raspunde nimeni....vedeti cumva in acestea Lucrarea Lui Dumnezeu ?, eu, NU ! asa ca, nu va mai grabiti sa dati cu piatra intr-un suflet trist de calugar, care numai Dumnezeu ii cunoaste cugetul si trairea. De ce traiti cu habotnica impresie ca in manastire salasluieste neaparat Dumnezeu ?
REPET ! Nu este vorba de generalizare, efectiv este un concept gresit al supunerii omului la tot felul de lucruri neconventionale, si acesta devine grav cand i se aplica sintagma ireversibila de PACAT, " adica este pacat sa renunti la manastire ! ", o indobitocire curata.
Eu as spune mai degraba ca este pacat sa renunti la Dumnezeu, nu la manastire, care poate detine o viata mai mult sau mai putin dedicata lui Dumnezeu . Pe Dumnezeu il poti pierde in aceiasi masura oriunde te afli, caci El salasluieste mai cu precadere in inima omului, decat in locul cutare sau cutare . Omul sfinteste locul...
In manastire este exact ca si in lume, se aduna oameni buni si oameni rai, oameni credinciosi si oameni necredinciosi, oameni mandri si oameni smeriti, oameni avuti si oameni saraci, oameni posesivi si oameni supusi...pacate si lipsa de pacate, munca si lenevire.....are aceiasi calitate pe care o imprima oamenii oriunde s-ar afla ei, doar ca se manifesta doar in presupusa Virtute a Lui Dumnezeu. Dar nu este decat o viata printre oameni, cu rautate multa, si cu bunatate pe alocuri...dar si o raceala greu de descris, in comparatie cu lumea asta in care macar te simti atasat de familie.
Eu cunosc foarte multi calugari ( maici ) plecati din manmastire si am capacitatea de a le judeca statutul exact cum se prezinta acesta, dincolo de aparenta si, tare...tare mi se rupe inima pentru dezvoltarea lor psihologica si sociala, dar , mai ales spirituala.( nu in sensul ca sunt pacatosi, ci in sensul ca sunt lepadati, deznadajduiti si de Biserica de la care ar trebui sa afle mangaiere )