În prealabil postat de radianca
Cu tot respectul cuvenit, va raspund la aceasta intrebare, ca nu se intampla nimic rau(daca asta va este grija)decat in masura in care ganditi raul! Ceea ce nu cred, ca este cazul nimanui, care L-a descoperit pe Dumnezeu inafara portilor Sf. Manastiri.A afla Calea, Adevarul, si a-ti croi Viata in acest sens dat de insusi Mantuitorul, este ingaduit, de insusi Mantuitorul! Nimic nu ar fi posibil fara voia Sa Divina, toate se petrec, asa cum ni Le-a randuit Dansul!
Mama mea, Dumnezeu s-o odihneasca, a fost maica prin forta regulamentului de ordine interioara, copilele orfane aduse in cadrul manastirii, la majorat erau calugarite. S-a intamplat inainte de razboi. Dorinta de a intra in randul mirenilor, a fost mai mare decat vointa de a ramane intre zidurile manastirii. Si a fugit! act infierat toata viata ei, si apoi a mea! A dat masura maximei valori fiind cadru didactic, o mama si o sotie exceptionala. Eu insami sunt dovada vie, inca, a spiritului sau induhovnicit, smerit, umilit. De-a lungul anilor, traiti fara ea, ca persoana fizica, am marturisit-o de nenumarate ori la fete inalte bisericesti, fiind ''indoita''de povara pacatului sau. Mi s-a spus, ca acest fapt, cade sub blestem Dumnezeiesc! Daca dadeam crezare acestei infierari, imi pierdeam credinta mea, mostenita de la ea, construita cu iubire in anii mici, ai copilariei mele. L-am rugat pe Dumnezeu fierbinte, cu inima-nfranta, si Duh umilit, sa-mi descopere adevarul acesta: Dumnezeu este Iubire, Mila, Mangaiere, El nu blesteama, nu loveste, incercarile Lui sunt pe masura puterilor fiecaruia! Amin!
|