sunt mai multe consemnari in Scriptura(Fapte), unii au primit Duhul Sfant dupa botez , altii inaintea botezului si altii in timpul botezului.
38. Iar Petru a zis către ei: Pocăiți-vă și să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, și veți primi darul Duhului Sfânt. (Fapte cap2)
39. Căci vouă este dată făgăduința și copiilor voștri și tuturor celor de departe, pe oricâți îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.
14. Iar apostolii din Ierusalim, auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru și pe Ioan,
15. Care, coborând, s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt.
16. Căci nu Se pogorâse încă peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezați în numele Domnului Iisus.
17. Atunci își puneau mâinile peste ei, și ei luau Duhul Sfânt. (Fapte cap8)
44. Încă pe când Petru vorbea aceste cuvinte, Duhul Sfânt a căzut peste toți cei care ascultau cuvântul.
45. Iar credincioșii tăiați împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiți pentru că darul Duhului Sfânt s-a revărsat și peste neamuri.
46. Căci îi auzeau pe ei vorbind în limbi și slăvind pe Dumnezeu. Atunci a răspuns Petru:
47. Poate, oare, cineva să oprească apa, ca să nu fie botezați aceștia care au primit Duhul Sfânt ca și noi?
48. Și a poruncit ca aceștia să fie botezați în numele lui Iisus Hristos. Atunci l-au rugat pe Petru să rămână la ei câteva zile. (Fapte cap10)
Botezul este pentru iertarea pacatelor , cum scrie si in Fapte chiar peste cei care a venit Duhul Sfant si aceia au avut nevoie de baia botezului, pentru iertarea pacatelor.In legatura cu cuvintele lui Iisus:Cine va crede si se va boteza va fi mantuit.Asta arata necesitatea atat a botezului cat si a credintei pentru mantuire.Hristos a zis , de nu va naste cineva din apa si din Duh nu va intra in Imparatia Cerurilor.Nu doar din Duh , ci din apa si din Duh.Si nici doar din apa.
21. Iar această mântuire prin apă închipuia botezul, care vă mântuiește astăzi și pe voi, nu ca ștergere a necurăției trupului, ci ca deschiderea cugetului bun către Dumnezeu, prin învierea lui Iisus Hristos.(1Petru 3:21)
Botezul este deschiderea cugetului bun catre Dumnezeu , curatirea cea duhovniceasca , prin botez dobandim iertarea pacatelor si botezul reprezinta puritatea, curatirea de orice pacat sau vina , stergerea si inlaturarea oricarui zid care sta intre noi si Dumnezeu , spre al cunoaste , dezbracarea de omul lumesc si imbracarea cu omul duhovnicesc , taierea imprejur a inimii, spre a nu mai cugeta cele lumesti si cele ce nu sunt ale lui Dumnezeu si spre a cugeta spre cele duhovnicesti fara nici un fel de viclenie sau pata , devinind ca sfinti in momentul acela.
"marturia unui cuget curat inaintea lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos" , cugetarea curata si inlaturarea obstacolelor ce sunt intre noi si Dumnezeu se realizeaza prin botez , iar marturia vine prin credinta.
Dupa cum zice scriptura toti trebuie sa ne nastem din apa si din Duh ca sa intram in Imparatia lui Dumnezeu.Apostolul Pavel identifica botezul cu taierea imprejur a inimii si face legatura intre Botez si circumcizia poporului evreu, care tot asha pruncii tot de nou nascuti intrau in legamantul parintilor lor si in poporul cel sfant al lui Dumnezeu.Sa ne amintim ca s-a ajuns la o confuzie intre Botez si taierea imprejur sau circumcizie , inca de pe vremea apostolilor.Apostolii nicidecum nu au lasat deoparte pruncii sau copiii , i-au inclus si pe ei la fagaduinta lui Dumnezeu , si au botezat atat adulti cat si neadulti
Hristos a zis : Lasati copiii sa vina la Mine ca a unora ca acestia e Imparatia Cerurilor.Cine nu va primi Imparatia Cerurilor ca un copil nu va intra in ea.(luca 18:16-17)
Cat despre credinta apostolul Petru spune in Fapte 2:38 pocaiti-va si sa va botezati toti si ve-ti primi darul Duhului Sfant , nu e specificata nevointa credintei spre a primi darul Duhului Sfant.
Taina Botezului e cea mai veche Taina in Biserica.Botezul pruncilor e din vechime si dateaza de pe vremea apostolilor si a parintilor apostolici.
Irenaeus
"He [Jesus] came to save all through himself; all, I say, who through him are reborn in God: infants, and children, and youths, and old men. Therefore he passed through every age, becoming an infant for infants, sanctifying infants; a child for children, sanctifying those who are of that age . . . [so that] he might be the perfect teacher in all things, perfect not only in respect to the setting forth of truth, perfect also in respect to relative age" (Against Heresies 2
4 [A.D. 189]).
"‘And [Naaman] dipped himself . . . seven times in the Jordan’ [2 Kgs. 5:14]. It was not for nothing that Naaman of old, when suffering from leprosy, was purified upon his being baptized, but [this served] as an indication to us. For as we are lepers in sin, we are made clean, by means of the sacred water and the invocation of the Lord, from our old transgressions, being spiritually regenerated as newborn babes, even as the Lord has declared: ‘Except a man be born again through water and the Spirit, he shall not enter into the kingdom of heaven’ [John 3:5]" (Fragment 34 [A.D. 190]).
Hippolytus
"Baptize first the children, and if they can speak for themselves let them do so. Otherwise, let their parents or other relatives speak for them" (The Apostolic Tradition 21:16 [A.D. 215]).
Origen
"Every soul that is born into flesh is soiled by the filth of wickedness and sin. . . . In the Church, baptism is given for the remission of sins, and, according to the usage of the Church, baptism is given even to infants. If there were nothing in infants which required the remission of sins and nothing in them pertinent to forgiveness, the grace of baptism would seem superfluous" (Homilies on Leviticus 8:3 [A.D. 248]).
"The Church received from the apostles the tradition of giving baptism even to infants. The apostles, to whom were committed the secrets of the divine sacraments, knew there are in everyone innate strains of [original] sin, which must be washed away through water and the Spirit" (Commentaries on Romans 5:9 [A.D. 248]).
From St. Diadochos of Photiki (The Philokalia Vol. 1; Faber and Faber pg. 279):
"... from the instant we are baptized, grace is hidden in the depths of the intellect, concealing its presence even from the perception of the intellect itself. When someone begins, however, to love God with full resolve, then in a mysterious way, by means of intellectual perception, grace communicates something of its riches to the soul. Then, if he really wants to hold fast to this discovery, he joyfully starts longing to be rid of all his temporal goods, so as to acquire the field in which he has found the hidden treasure of life (cf. Mt. 13:44). This is because, when someone rids himself of all worldly riches, he discovers the place where the grace of God is hidden. For as the soul advances, divine grace more and more reveals itself to the intellect."