[coralina]

Draga Madalina, eu nu sunt bucuresteanca insa intamplarea face sa fi trecut destul de des prin capitala tarii (cu "stationari" intre 3 ore si 3 saptamani). Asa ca imi permit sa-ti spun parerea mea. Voi incepe cu cele 3 cuvinte care-mi vin in minte cand ma gandesc la Bucuresti: betoane, sclipici si mizerie.

Imi aduc aminte ca la prima vedere Bucurestiul mi s-a parut grozav! Ce n-as fi dat sa locuiesc acolo... Oportunitatile de joburi erau nenumarate la vremea respectiva, orasul nu era (inca) supra aglomerat, magazine moderne, muzee, acces la cultura, de toate erau acolo, numai sa vrei sa profiti de ele.
Intre timp Bucurestiul a devenit o citadela strangulata de milioanele de masini care se-ngramadesc pe soselele pline de gropi, arhipopulata de provincialii in cautare de slujbe pe bani multi, de miile de studenti de la miile de facultati care fiinteaza acum in capitala, de magazine shic a caror fatada acopera muntii de gunoaie de pe strazile secundare, de terase de fitze in care postul gust si fandoseala sunt rege si regina, de mii de cersetori aciuati prin toate cotloanele, de fanfaroni si pitzipoance, de politicieni corupti si fara simtul masurii cand vine vorba de bagat mana pana la cot in banul public, de Louis Vuitton si caini vagabonzi...

Si-n Paris am vazut cersetori (80% din ei romani), gunoaie, zoaie, nitica saracie, getto-uri si blocaje rutiere. Dar parca este totusi o diferenta de la cer la pamant intre Bucurestiul nostru si capitala Frantei. Eu cred ca sintagma "micul Paris" se refera la atmofera interbelica, prin excelenta boema, mustind de cultura si stil. Intre timp au aparut Poponet (personaj monden), Raduleasca, Otil si Naomi (transexualul) in peisaj, unde sa mai fie loc si de cultura si stil?!