[ory]

Mi-a placut foarte mult atitudinea unui preot, chiar daca aici nu este vorba de botez , ci de suicid.
O femeie simpla in jur de 40 si ceva de ani dintr-un sat s-a trezit cu un mare necaz, sotul i s-a spanzurat (nu mai retin sigur, oricum, s-a sinucis )...am impresia ca era alcoolic si bolnav, pe langa durerea perderii , pe langa viata chinuita pe care o dusese, femeia se ingrijora si de ce va spune satul despre ea si familia ei, oameni barfitori si cartitori . Astfel, femeia a venit la preot plangand ca nu stie ce sa faca, ca sotul i s-a sinucis si nu suporta gandul de a nu-l inmormanta crestineste, nu suporta nici gandul de-a fi stigmatizata pentru totdeauna in sat pentru aceasta intamplare nefavorabila.
Iar preotul i-a spus ; " uite tanti, mai bine nu spuneti nimanui din sat ca sotul s-a sinucis, eu am sa-i fac slujba normala pentru mort, iar pentru linistea sufleteasca a dumneavoastra va rog sa pastrati secretul sinuciderii ca sa fie bine si nici sa nu intrati in barfa satului ! "
Zis si facut !...
Asadar, oameni buni, asta numesc eu om al Domnului capabil sa stearga lacrima de pe obrazul indurerat al semenului, mai presus de legea natanga si discriminatoare a oamenilor.