Era de asteptat ca nu toti intelectualii sa sustina demersul lui Dan Puric. Mai mult, chiar si in lumea teologica ortodoxa sunt voci care nu sunt departe de pozitia domnului Plesu. In acest sens redau un articol pe care l-am gasit intamplator pe unul din blogurile ortodoxe.
Daca Dan Puric e teolog…atunci eu sunt Maia Morgenstern
"In ianuarie 2007 se nastea mitul: Dan Puric, apologet ortodox. El s-a nascut impreuna cu mitul: Cristian Gava, tanar intelectual cu mari potente. Si s-au nascut ambele mituri la televizor, in aceeasi emisiune, ca un film postmodern exploziv si, cand i-am vazut la televizor…am scris aceste lucruri. La data aceea am crezut ca vor ramane, ambii, oameni modesti, adica ei insisi…insa vedetizarea lor a devenit enervanta la culme. Si, cea mai enervanta este a lui Dan Puric, actorul care a devenit o pompa financiara pentru ortodocsi sau o emblema teologica dubioasa, ba chiar teolog peste noapte, desi dumnealui nu are nici in clin si nici in maneca cu teologia.
Da, dumnealui nu e teolog, dupa cum nici eu nu sunt Maia Morgenstern si nici Mel Gibson. Iar daca maine voi innebuni si voi merge la Dan Puric ca sa il invat dans mimico-expresiv, tehnici actoricesti si sa ma cred actor…bineinteles ca ma poate privi, cu un zambet ironic in coltul buzelor si cu o expresie fireasca de…lehamite. Pentru ca, monitorizand ( pentru uz personal) cateva alocutiuni, conferinte, luari de pozitie publice ale d-lui Dan Puric eu am avut si am un zambet ironic in coltul buzelor, cand un actor spoliaza vocatia de teolog cu lucruri invatate in graba de la teologi si de la oamenii duhovnicesti.
Insa zambetul meu a fost si este unul dureros. Dureros, pentru ca parabola gainii de curte a devenit starea de spirit a d-lui Dan Puric, care este un actor briliant, o fiinta paradoxala si cu alura actoriceasca profunda…dar un caricaturizant al teologiei pana la greata. Imi permit aceasta sinceritate online fata de dumnealui, o sinceritate sinucigasa ( stim asta prea bine: adevarul, mereu, se plateste) pentru ca inca mai e timp sa aiba constiinta si sa se retraga din acest maraton stresant de evanghelizare, in care l-au integrat altii…dar in care nu-si afla vocatia.
Pentru ca, daca prima sa marturie personala a fost un aer reconfortant pentru mine, erijarea sa de acum intr-un Avva al poporului, intr-un nou Pavel, intr-un Staniloae fara experienta nu-l face sa fie decat comic. Si nu e comic pentru ca ar propovadui mai prost decat un preot de tara sau decat unul de oras mai fara studii – dimpotriva putinele sale cunostinte le zice cu multa arta teatrala – ci pentru ca da impresia tinerilor de acum, ca teologia e ceva de care si actorii, si brutarii, si ofiterii in retragere sunt capabili. Aici vedem noi marea buba, care produce… ridicolul de situatie… Dumnealui stie foarte bine cum actioneaza rasul dar si cum se…naste rasul din doua miscari si o grimasa. Si, e mirabil pentru noi, pentru ca nu observa ca a incalcat o limita inadmisibila: limita evidentei.
Iar limita evidentei spune asa: pr. Dorin Piciorus e un teolog in formare, care a intuit cat de greu e povarnisul spre Teologie si se incumeta sa priveasca spre el iar actorul Dan Puric e un actor in plina maturizare a talentului sau, care trebuie sa ramana la ce stie dumnealui cel mai bine, pentru ca acolo nu pare ridicol…dar aici, da. Daca calcam limitele de demarcatie intre teologie si actorie, atunci Dan Puric, care nu are nimic de-a face cu profunzimea si logica interioara a teologiei…este teolog si atunci oricine a citit 50 de carti de teologie e teolog…iar pr. Dorin Piciorus e actor, pentru ca ii place si lui sa se faca de ras jucand pe Hamlet.
Articolul de fata nu e…platit. Asta ca…mijloc de atentionare prealabila, mai inainte ca sa vina un admirator zelos…si sa se agite haotic la noi pe blog. Articolul de fata nu e o revansa, nu e nicio bataie de joc, nu e nicio minimalizare a bunelor dorinte/intentii/sentimente ale actorului Puric. Ci e o opinie realista, echidistanta si…mai ales, de bun gust. Insa, mai presus de toate, cred ca e o datorie de constiinta fata de Teologie dar si fata de admiratia pe care o avem fata de domnul Puric. Daca cineva te iubeste…iti spune adevarul. Iar daca adevarul e crud, dar e adevar si nu maimutareala…atunci domnul Puric o sa ne multumeasca pentru faptul, ca un tanar teolog in formare, a avut tupeul/nesimtirea/badarania sau bunul simt, sa ii spuna adevarul despre Dan Puric 2007-2008, care a devenit…ceea ce nu e.
Domnule Puric,
ramaneti un vultur - ceea ce si sunteti – in actorie, va rugam mult, va imploram!, si nu mai pozati in gaina de gostat…in domeniul Teologiei!
Aici, ca si in actorie, ca sa fii vultur, trebuie sa stii sa explici
farama cu farama tot ceea ce se petrece…si nu sa survolezi peste
hectare intregi de Teologie si sa crezi ca asta e Teologie!
Nu, ca si in actorie, teologul se vede in amanunt…nu in glosolalii fara fundament! Reveniti la matca actoriei, pentru ca sa nu mai ma cred nici eu…Maia Morgenstern." (Pr. Dorin Piciorus)
In legatura cu acest punct de vedere, nu am inteles, in ce masura glasul lui Puric este perceput ca glas al teologului? A tinut acesta conferinte despre perihoreza si apropriere? Sau despre deofiintimea Persoanelor Sfintei Treimi? Sau despre Pocainta si Rugaciunea lui Iisus? Nu cred ca si-a propus acest lucru si nici nu a facut-o. Personal, consider ca Dan Puric nu vorbeste nici in calitate de teolog, nici de duhovnic, nici de cine stie ce "mentor" sau "guru" (cum le-ar placea unora sa fie vazut) si nici macar in calitate de actor.
Cred ca vocea lui reprezinta ecoul constiintei unui simplu crestin al secolului XXI, care, din pacate, la fel ca foarte multi dintre noi, nu se mai regaseste decat in foarte putine din realitatile sociale, culturale, politice si spirituale din prezent. Demersul sau este unul firesc si, pana la urma, de bun simt. Dan Puric nu face nimic altceva decat sa cheme la o redescoperire a normalitatii.
|