Din nou am ajuns la acest subiect dureros si din nou nu s-a ajuns la vreun rezultat, ci doar la discutii aprinse.
Mi-au placut unele interventii realiste: Ory, Fani, Cristina si Andrusca.
Ma alatur lor cu intrebarile si dilema mea, pe care nu voi inceta sa caut sa o lamuresc.
1. Din nou ajungem la ideea ca de fapt relatiile trupesti, in cuplu, reprezinta ceva pacatos si murdar. Si din nou intreb de ce? Si unde scrie asta?
Altfel nu existau aceste restrictii pentru cei casatoriti.
Si nu cred ca este vorba, asa cum incearca unii sa explice, de nevoia unei abstinente, sau de o reglementare ca asa ar fi bine din punct de vedere medical, biologic, sau mai stiu eu. Ci vad ca este vorba de pacatul de a avea aceste relatii in general, pentru a procrea sau nu.
2. Se aduce mereu in discutie ideea cu duhovnicul.
Si atunci intreb si eu ca si ceilalati: mergem pentru orice la duhovnic, trebuie sa discutam si viata intima cu duhovnicul? Si pana unde?
Pe urma intreb ce sa faca cei care nu au duhovnic. La orice intrebare aud aici: du-te la duhovnic si intreaba. Si cati sunt cei care au duhovnic si mai ales unul cu care sa discute orice si oricand si fara probleme?
3. Se vorbeste aici si despre copii care daca sunt conceputi in zile nepermise (oribil!), sunt anormali, sau bolnavi sau mai stiu eu.
Pai daca ne gandim cati dintre milioanele de crestin din lumea asta sunt conceputi in vreo zi de post sau nepermisa, am ajunge numai la o mana de credinciosi care sunt conceputi la timp corect. Si cati din ei nu sunt sanatosi totusi?
Este utopic ceea ce se spune aici. Cati oameni credinciosi stiu, sau iau in considerare asemenea reguli.
Pe urma ma mai gandesc la niste aspecte:
a. se stie ca femeia are numai anumite zile fertile. Si atunci, daca astea se suprapun peste zile nepermise si de post, cum ramane cu copii? Daca mai sosoctim si cate zile de post si nepermise exista in an, ce mai ramane pentru procreere?
b. legat de a retinere si abstinenta - toate bune, dar cati au nevoie de asa ceva, cu adevarat? Ma refer la majoritatea cuplurilor unde sexul nu se poate face la comanda (fie datorita programului, ca in acest caz), fie din motive de boala, fie pentru ca oamenii sunt si sa destul de retinuti/timizi din acest punct de vedere.
Inteleg sa pui aceste restrictii pentru unii care sunt in stare/au deobicei sex zilnic, sau mai mult de 3, 4 zile pe saptamana, dar pentru cei care abia au 1-2 ori?
In fine am ajuns sa-mi fac probleme si eu insami, sa ma gandesc si eu cum sa fac si sa intreb si pe altii cum procedeaza: ii spun sotului/sotiei la momentul respectiv "Nu pot, este zi nepermisa de biserica!" Nu ajung la conflicte si chiar la...divort? Mai ales daca este in joc procreerea.
Nu stiu, nu inteleg si este una din problemele/limitele mele cu (in) credinta/religia.
|