Citat:
În prealabil postat de sophia
Vroiam de multa vreme sa deschid acest topic, dar tot l-am pierdut din vedere.
Acum citeam, pentru a cata oara, subiecte ca : femeia in biserica (legat mai ales de problemele ei biologice), despre relatiile trupesti in casatorie, probleme legate de infertilitate, de sanatate chiar (boli psihice, transplant, etc.), chiar despre sentimente intime etc.
Se pune peste pot intrebarea cat si ce permite biserica si mai ales sa intrebam duhovnicul.
Acum vin si (va) intreb:
1. Pana unde poate permite biserica in viata noastra intima si privata? Unde este limita? Trebuie sa fie toata viata noastra, in cele mai intime detalii, controlata si aprobata de biserica?
2. Ce si cat trebuie sa spunem/sa intrebam la duhovnic? Cat din viata noastra privata si intima?
Eu stiu ca este important sa ducem o viata frunoasa, curata, echilibrata, in voia lui Dumnezeu.
Dar scrie undeva, si-a expus Dumnezeu undeva in scripturi idei despre viata intima si privata a oamenilor, aratand cu degetul: asta da, asta nu?
Vrea Dumnezeu asta de la noi?
Si daca imi spuneti de lucrarile oamenilor, a nu stiu caror teologi care: erau barbati si mai apoi nici nu erau casatoriti,...va spun ca nu vreau sa stiu ce au inventat oamenii in numele lui Dumnezeu.
|
sophia, cred ca faci o confuzie inca de la inceput. Eu unu m-as intreba : "Pana unde poate patrunde viata noastra privata in Biserica?", pentru ca nu Biserica e problema, ci viata noastra.
Ectenia "si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam" ne cam raspunde la toata intrebarile.
Avand in vedere ca Biserica este insasi Hristos, care e problema daca ea curge prin toata madularele noastre? Cine nu vrea sa fie una cu Hristos?
Despre problema cu duhovnicul, stim cu totii ca este parintele nostru spiritual, si vocea cea mai directa a lui Hristos catre noi. Putem sa-i spunem orice problema, bineinteles doar sa ramana in sfera bunul simt, oricat de intima ar fi ea.
Har si Pace de la Domnul!