Citat:
În prealabil postat de eulaura
Mi s-a spus de multe ori ca pentru a castiga mantuirea trebuie sa suferi, ca omul care nu are suferinte pe pamant nu poate sa ajunga la bucuria vesnica din ceruri , pentru ca nu e vrednic de ea. Si totusi, nu pot sa nu ma intreb... regula asta e batuta in cuie? De exemplu, daca este un om credincios si bun dar are o viata fericita, el nu se va mantui pentru ca a fost fericit? lipsa suferintei in timpul vietii pe pamant il vor arunca in iad? Nu prea imbratisez ideea asta si nu inteleg de ce e asa de populara printre credinciosi, suna ca si cum... Dumnezeu ar vrea ca omul sa sufere. Si sunt convinsa ca nu e asa, intrucat am vazut de atatea ori manifestari ale dragostei si grijei Lui Dumnezeu fata de fapturile Sale. Deci , pana la urma afirmatia asta e adevarata sau e doar o nascocire a celor care au o viata trista si nu au puterea sa o schimbe?
|
O idee:
Suferinta poate fi un mijloc de a scoate ce este mai bun dintr-un om, de a-l cali in foc, cum se spune.
Unii poate nu au nevoie de ea; poate se descurca bine si cu fericirea si implinirea. Stiu sa ii multumeasca lui Dumnezeu in toate, sa traiasca euharistic, si atunci suferinta nu mai este necesara pentru mantuire.