Citat:
În prealabil postat de eulaura
Mi s-a spus de multe ori ca pentru a castiga mantuirea trebuie sa suferi, ca omul care nu are suferinte pe pamant nu poate sa ajunga la bucuria vesnica din ceruri , pentru ca nu e vrednic de ea. Si totusi, nu pot sa nu ma intreb... regula asta e batuta in cuie? De exemplu, daca este un om credincios si bun dar are o viata fericita, el nu se va mantui pentru ca a fost fericit? lipsa suferintei in timpul vietii pe pamant il vor arunca in iad? Nu prea imbratisez ideea asta si nu inteleg de ce e asa de populara printre credinciosi, suna ca si cum... Dumnezeu ar vrea ca omul sa sufere. Si sunt convinsa ca nu e asa, intrucat am vazut de atatea ori manifestari ale dragostei si grijei Lui Dumnezeu fata de fapturile Sale. Deci , pana la urma afirmatia asta e adevarata sau e doar o nascocire a celor care au o viata trista si nu au puterea sa o schimbe?
|
Suferinta e necesara ca sa ni se inmoaie inima. Ca sa devenim milosi cu cei din jur. Pana nu suferi tu, nu-i poti intelege cu adevarat pe cei care sufera. Si atunci nu-i poti mangaia, nu-i poti imbratisa ci ramai impasibil, impietrit.
Dar trebuie sa completez ca, pe masura ce devii mai milos, mai bun, mai bland, in inima ta coboara pacea. Coboara Hristos in inima ta si iti umple sufletul de pace. Si ai o stare de fericire de care nu ai vrea sa te mai desparti. Iti inunda tot sufletul.
Insa, la primul pacat, pacea, linistea, starea aceea de fericire dispare. Apoi lupti cu pacatele sa mai ajungi din nou la acea stare si iarasi capeti o ciocolatica duhovniceasca (asa ii spunea Cuviosul Paisie Aghioritul) de la Hristos. Te bucuri de ea mai mult acum ca esti mai otelit in lupta cu pacatele. Daca reusesti s-o pastrezi pana la moarte atunci ai ajuns sfant. Dar daca nu, atunci vei cade iar si iar te vei ridica si tot asa. Lupta si iar lupta.
Exista si persoane care nu au suferit fizic (adica din boli) decat cateva zile inainte de moarte. Si s-au mantuit. Dar acestia si-au chinuit chiar ei trupul. Prin post si rugaciune si sute de metanii si lipsa de somn etc. Aveau o vointa pe care noi n-o avem. Lor la ce sa le mai trimita Dumnezeu boala? Ce sa corecteze boala la ei? Noua ne trimite boala pentru a ne aduce pe linia de plutire in ce priveste viata, trairea noastra, ca suntem prea plini de pacate. Ca si lenevia e un pacat. Si inca unul mare! Si viclenia si mania si mai ales mandria! Iar noi nici nu vedem pacatele astea. Ne gandim ca nu facem desfranare sau adulter sau avorturi si suntem mai buni decat ala din ziar care si-a ucis fratele sau cine stie ce crima a facut. Dar asta nu certifica faptul ca suntem mantuiti. Ci faptul ca am inceput pocainta. Suntem pe drumul cel bun. Dar suntem abia la poalele muntelui. Tocmai in varf e mantuirea!
Suferinta e ca o scurtatura catre mantuire:))
Dar Dumnezeu ii da fiecaruia dupa cat poate duce. Si daca repede ne corectam, repede ne-o si ia din carca.
Ascultati aici despre o scurtatura:
http://www.ortodoxism.ro/Predici.shtml
cautati tocmai in josul paginii la Parintele Sofian:
Maica Domnului, grabnic folositoare (partea-1)
Maica Domnului, grabnic folositoare (partea-2)
Maica Domnului, grabnic folositoare (partea-3)