Citat:
În prealabil postat de carmina
Increderea in sine este o arma cu doua taisuri.
Pentru ca dezvolta in om ideea ca este capabil sa-si schimbe viata printr-o conduita corespunzatoare,prin adoptarea unui sistem de legi moralizatoare care nu fac altceva decat sa contribuie la cresterea ego-ului,iar mai apoi la idolatrizarea propriei persoane.
Practic,in puterea mea sta sa devin mai bun,mai onest,mai ingaduitor,mai iubitor,mai...
Insa Parintii Ortodoxiei ne invata exact opusul:tot ceea ce ai,tot ceea ce esti,nu prin meritele tale ai dobandit,ci datorita harului lui Dumnezeu.Mandreste-te cu ceea ce ai devenit,omul mai bun si mai corect care esti acum si ai pierdut harul.
Idei in aparenta nobile dar care nu au ca baza smerenia,iubirea crestina pot fi daunatoare sufletului meu pt.ca dezvolta in mine constiinta propriei valori.Ori,asta este inceput bun mandriei,"comandamentul general al patimilor" - asa cum este ea denumita de Parintele Paisie Aghioritul.
|
Indraznesc sa comentez....este obligatoriu sa avem constienta asupra propriei valori, altfel suntem la voia intamplarii, sau a celorlalti! Omul indumnezeit, capata forta interioara de a progresa, de a se ajuta pe sine si pe ceilalti, a nu se confunda demnitatea de sine cu mandria! Sunt absolut diferite: find demn, intransigent poti ramane smerit fata de Dumnezeu, mandria apartine ratiunii ( indemnul ca in rugaciune, sa coboram mintea in inima), poate orbi Sinele interior(legatura cu Dumnezeu), care devine prepotent. Mandria nu permite adevarata smerenie, in timp ce demnitatea de sine, da! Parintele Papacioc ne sfatuieste, ''dai vointa, iei putere!'' Nu trebuie uitat, ca Mantuitorul a pus mana pe bici in templu, cand nelegiuitii au transformat casa Sa pentru negotz! El Insusi a dat exemplul personal, de intransigentza, El, Cel dulce, Cel milos, dar Drept( cititi pilda Dreptului Mandru si a Dreptului Smerit). Multumesc,...