[vsovi]

Poi vezi, unii au plecat shi chiar daca au dus o viatza sfanta au stat din pricina mustrarii de conshtiintza shi a rushinii shi din pricina caderii sub blestemul infricoshator, au stat departe de Dumnezeu... dar iata ca mama ta nadajduind totushi precis a capatat iertare, ca spui ca a dus o viatza curata de umilintza shi smerenie in frica lui Dumnezeu, asta e foarte frumos, ca se pare ca cealalta a fost neinduratoare shi a scris cartzi prin care a denigrat pe fratzi ca sa-shi motiveze cumva faptele shi conshtiintza chinuita... deci in ambele cazuri se pare ca au sfarshit prin a fi victime ale superstitziei traditzionale a fatalitazii raului, a blestemului ireparabil, a fatalismului fatalitatzii, caci daca erau bine sfatuite ele reveneau langa Biserica lui Dumnezeu chiar daca ar fi dus o viatza de mirenie casatorite sau nu, shi spalandu-shi in timp, de la Hristos, prin taina pocintzei shi spovedaniei, juramintele in care s-au hazardat sa se invoiasca, deci spalandu-shi pacatele (ca Petru ca shi el s-a jurat de 3 ori pana a cantat cocoshul de 2 ori shi mai inainte inaintea lui Iisus Hristos ishi daduse cuvantul)... fiindca ele se considera indiferent de starea inimii sau daca au fost suficient de mature sau copile ca au jurat, caci daca ai jurat, se pune pe bune chiar daca e o copilarie, daca tzi-ai dat cuvantul atunci se considera, deci ca sa te dezlege de juramant sau cuvant trebuie sa ceri indurare de la Dumnezeu shi sa stai alipit de Biserica shi asha o sa te ierte Dumnezeu fireshte ca tzinand seama de starea shi felul in care ai jurat, de seriozitatea avuta, de vinele sau inshelarile in care ai fost atras ca sa te hazardezi ca ai putea tzine un juramant, caci nu este pacat pe care Domnul sa nu-l ierte omului, oricat ar fi de mare, Hitler de ai fi sau Stalin sau Saul, daca pana shi pe Iuda-Iscarioteanul, care L-a vandut cu 30 de argintzi ca sa fure shi din banii aceia, shi care L-a dat in mainile oamenilor pacatoshi cu un sarut, shi care a vandut shi Biserica aruncand cei 30 de argintzi ca dovada a vinei ei shi nu a lui, deci pana shi pe Iuda Iscarioteanul a vrut Hristos ca sa nu-l piarda, sa nu-l lase sa ajunga in iad, caci il iubea mult shi pe Iuda Iscarioteanul shi a trimis Hristos pe un ucenic dupa el ca sa vina sa-i dea iertare daca-i pare rau de ceea ce a facut, caci Hristos i-a aratat ce facuse, i-a spus ca il vindea cu o sarutare, din pricina lacomiei shi din patima babanului, dar Iuda Iscarioteanul n-a vrut sa recunoasca, n-a vrut sa vina la pocaintza, nu L-a recunoscut de Mantuitor ca sa-shi incredintzeze sufletul Lui Iisus ci a preferat sa-shi cumpere din banii furatzi shi ascunshi o sfoara cu care shi-a pus capat zilelor... shi asha a rasplatit binele facut de Domnul... cu rau impotriva sa... prin necredintza shi autoinshelare...

deci nu va temetzi ci indraznitzi la Hristos... caci numai El te poate scapa.