Citat:
În prealabil postat de eudelasibiu
Regulile de circulatie sau legile le respecta marea majoritate a cetatenilor unei tari, fie ca le convine fie ca nu. In schimb, cand vine vorba de Biserica, toti strambam din nas si facem mutre ba ca asta nu e normal, ba ca cealalta nu e tocmai asa cum ne inchipuim si ne luam libertatea de a incalca normele si invataturile in numele libertatii( religioase, de idei s.a.m.d.) ca doar e democratie.
|
Eu m-am saturat sa vad regulile de circulatie sau legile unei tari comparate cu restrictiile impuse de biserica. Pai daca nu respecti o regula de circulatie, daca treci strada aiurea, prin loc nepermis, fara sa te asiguri, da masina peste tine si ori te omoara ori te nenoroceste pe viata. La fel si daca nu respecti culoarea rosie a semaforului: simti imediat pe pielea proprie consecinta.
Legile unei tari functioneaza pe acelasi principiu, fapta (rea) si raspala
imediata pe masura.
Acum, cum poti dumneata sa compari cele doua sisteme exemplificate mai sus cu felul in care biserica intelege sa impuna limitari credinciosilor? Daca nu respecti acele limitari nu te trasneste Dumnezeu din ceruri in secunda urmatoare. Asta e diferenta enorma dintre cele doua aspecte. Pedeapsa pentru cele rele comise in viata asta va fi primita in viata urmatoare iar acest lucru nu este palpabil! Nu este precum un picior rupt (daca da masina peste tine) sau statul in inchisoare (daca furi). Din aceasta cauza oamenii tind sa "neglijeze" aceste "reguli" ale bisericii.
Dumneata ai ajuns la credinta desavarsita, la 100% traire fara sa parcugi etape pline de indoiala, de incertitudine, de ezitare? Daca e asa, te asigur ca esti un caz unic.
De ce crezi ca crestinii se roaga asa: "Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!"?
Doamne ajuta!
... aa, si inca ceva, gasirea unor justificari de ordin mistico-punitiv pentru handicapurile unor copii mi se pare total nelalocul ei!