M-am gandit si eu adesea la acest subiect.
In religie exista aceasta idee: mantuire prin suferinta.
Am auzit la o predica o poveste cu un batran care dorea o cruce mai usoara fiind batran si bolnav. I s-a dat sa aleaga una mai mica, mai usoara. Morala a fost insa ca nu putea ajunge in Rai numai cu acea cruce mai mica si mai usoara.
Nici eu nu inteleg de ce neaparat suferinta.
Mantuirea poate fi dobandita prin viata pe care o ducem, prin sufletul nostru. Nu vad ce are a face suferinta aici.
Pe de alta parte, da, suferinta, o experienta de viata mai aspra, te invata multe.
Suferinta rezultat al pacatelor noastre. Partial, pentru unii. Altii mai sufera si din cauza celor din jur...
Sunt unii care sunt buni si gresesc asa putin si totusi se chinuie in boli gerele, necazuri si mai si mor devreme. De ce? Platesc pacate ale cui?
Altii duc o viata ca in rai si le da Dumnezeu atatea si atatea.
Poate ca au si ei suferintele lor pana sa ajunga acolo, sau dupa. Ce stim noi?
Si ce spuneti de bietii copii care se chinuie cu boli, necazuri, handicapuri, saracie? Este asta pentru mantuirea lor? Dar pentru ce, pentru care pacate?
De ce avem nevoie de suferinta? De ce ni se da?
|