Citat:
În prealabil postat de HoratiuM
.... (continuare)
Pentru că Infinitul Actual (cel Absolut; vezi că există și infinit actual determinat - apropo de Cantor care îl definește riguros matematic pentru prima oară după ce îi preia ideea din angelologia lui Toma d'Aquino și din conceptul de infinit în gen din "Etica" lui Spinoza) dă prin ideea de plinire, de exhaustiune, deci de încheiere totală sau, ca să fiu mai clar, de Totalitate absolută, iluzia celor care nu meditează îndeajuns asupra conceptului că un astfel de Infinit ar fi, de fapt, o determinare de tip imanent sau monist, deci o coagulare absolut nediferențiată. Motiv pentru care aici survine celălalt aspect al "șirului spart" (infinitul potențial): completa relativitate, deci neexhaustiune prin suprimarea referinței ireductibilității, a oricărui palier al șirului, adică nominalismul pur al fiecărui moment din tot acest multiplu hemoragic. Singularizarea momentelor șirului este, vedem bine, contradictorie cu ideea monistă de la început: complet singular înseamnă complet diferențiat de orice altceva. Or, monismul din debut respinge tocmai diferențierea, fie că ține de ideea multiplului, fie că de cea a dualismului, pentru a postula o indiferență pură. Aici vedem câtă dreptate avea Hegel când vorbea în Prefața de la „Fenomenologia Spiritului” despre faptul că radicala nediferențiere, adică imediatul sau nemijlocitul pur, fără urmă de multiplu, este diferențiere pură în sine prin tocmai această imediatețe..
|
Ma zbat intr-o confuzie : infinitul matematic este oricand accesibil noua, in sensul ca il putem utiliza, dar el nu este propriu-zis determinat...
Apoi, da, ideea de juxtapunere cred ca a fost demontata la nivel lingvistic de teoria jocurilor de limbaj a lui Wittgenstein, de unde reiese importanta contextului, deci a unei semantici care nu trebuie neaparat sa fie verbalizata, dar e mereu cel putin presupusa. Vastitatea de asumptii moderne care se vor in raspar cu Adevarul revelat nu se poate referi decat la un univers disparat.
In sfarsit, in filmuletul cu salamandre imi pare ca se vorbeste pur si simplu despre eventuale variatii ale speciilor, la fel cum un soricar se deosebeste atat prin aspect, cat si prin tendintele de comportament de un caine ciobanesc. Apoi, se arata un hibrid care nefiind prea bine adaptata la mediu "e foarte posibil sa dispara", in ciuda faptului ca a supravietuit la fel de mult precum celelalte doua tipuri de salamndre. De observat ca salamandra portocalie se foloseste tot de un miraj coloristic, nu a devenit o specie noua de animal otravitor.