[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Neasemuit mai mult decât bărbatul, femeia este impregnată de iubire. Ea se dăruieşte exclusiv şi integral bucuriei iubirîi.
In vreme ce la bărbat iubirea apare mai degrabă un talent, atitudinea lui faţă de iubire nefiind universală, la femeie se arată mai adâncă în fiinţa ei, dându-i o nuanţă mai hotărâtă de originalitate şi amploare. Femeia se dedică în întregime iubirii. Citez exact : " caracterul personal al iubirii face din femeie un organ de receptivitate spirituală, care ţine lumea dreaptă şi pe bărbat aproape de Dumnezeu" . ( cât adevăr ! ! ! ) . Femeia este mai capabilă decât bărbatul să se elibereze de impusurile senzuale, să se înalţe în feciorie şi castitate , să-şi desprindă destinul de impulsurile fizice şi de "economia organică a propriului său trup". Inchei cu un alt citat ce pe mine m-a mişcat efectiv: "Morala şi cinstea femeiască izvorăsc din spiritul de răspundere al femeii, care se referă la un destin veşnic, din împotrivirea ei faţă de toţi aceia care fac dintr-un instinct natural suprema lor lege, şi mărginesc iubirea, reducând-o la capriciile cele mai contradictorii şi mai nestatornice. " În viaţa femeii iubirea nu este un accident, un sentiment accesoriu. Iubirea ei este esenţa sufletului ei . Spunea cineva atât de frumos : "Ea ( femeia ) este o preoteasă a iubirii. Este mireasă şi mamă".

Să vrei să poţi / să mori apoi / cu sufletul tăiat / de un cuvânt de dor. / Să vrei să poţi / să plângi apoi / cu lacrima iubirii / ce-a trecut. / Să vrei să poţi / să fugi apoi / cu pasul lent / către mormânt . / Să vrei să poţi / să te-ngropi apoi / cu mintea plină / de-ntuneric greu. / Să vrei să poţi / apoi / să simţi că totul / va fi iar şi iar / mai bun, mai drag / ca un alint.