[Iustin32]

- Uşa inchisă sau incheierea perioadei harului pentru păcătoşi in 22 Oct. 1844

Titlul de mai sus indică spre teoria susţinută şi invăţată in mod dogmatic de către adventiştii de ziua a şaptea pană in toamna lui 1851. In anii care au urmat, au modificat-o treptat, pană ce au abandonat-o in cele din urmă. Astăzi, neagă că ar fi invăţat-o vreodată. Dar vom vedea că nu e aşa. Toţi liderii lor susţineau această teorie nescripturistică in mod cat se poate de clar, pană la data menţionată mai sus. Doamna White a avut revelaţie după revelaţie in viziunile ei din aceeaşi perioadă, revelaţii ce confirmau această teorie. Mai tarziu, au fost nevoiţi fie să respingă pretenţia ei că era inspirată, fie să nege faptul că ea ar fi invăţat vreodată o asemenea teorie. Faptele sunt clare şi ele se prezintă după cum urmează:
Toţi liderii adventişti de ziua a şaptea din această perioadă timpurie făceau parte din marea mişcare a lui Miller. In 1844 au pus totul in joc pe afirmaţia că sfarşitul lumii va veni pe 22 Oct. 1844. Sigur că perioada harului inceta in acel moment. Au aplicat acestei date parabola celor zece fecioare din Mat. 25:1-13. Chiar inainte de a spune această parabolă, Isus işi avertizase ucenicii că a doua lui venire va fi pe neaşteptate, atunci cand se vor aştepta mai puţin. A spus această parabolă pentru a sublinia ceea ce invăţase. Zece fecioare s-au dus in intampinarea mirelui. Pentru că intarzia mai mult decat se aşteptau, au adormit toate. Cand el a venit, numai cinci erau gata să meargă cu el la nuntă. Acestea au intrat iar uşa s-a inchis. După aceea, au venit şi celelalte cinci şi au bătut la uşă., dar era prea tarziu ca să mai fie primite. Sensul parbolei e uşor de inţeles. Cand va veni Hristos, Toţi cei ce sunt gata vor fi salvaţi. Restul vor rămane afară, vor fi pierduţi, căci uşa harului s-a inchis.
Toţi primii adventişti, in frunte cu Miller, au explicat astfel parabola. Şi aveau dreptate. Cand a trecut termenul fixat de ei, au rămas muţi de uimire. Au insistat că mesajul lor fusese corect; perioada harului luase sfarşit. Toţi sperau că Domnul va veni şi-L aşteptau din zi in zi. Au incetat să-i mai mustre pe păcătoşi, să se mai roage pentru ei şi spuneau ,,S-a inchis uşa’’.
Aceasta e originea teoriei ,,uşii inchise’’. Atunci, n-avea nici o legătură cu sanctuarul, nici din cer, nici de pe pămant. Această legătură a fost făcută mai tarziu. N-au avut ,,lumină’’ asupra problemei sanctuarului decat după mai mulţi ani de zile după ce au predicat teoria ,,uşii inchise’’. Acest lucru s-a intamplat abia cinci ani mai tarziu (1849) cand adventiştii de ziua a şaptea au inventat teoria ,,uşii deschise’’ din Apoc. 3:7, 8. Insăşi doamna White afirmă această poziţie. Ea spune: "Revelaţia asupra 'uşii deschise şi inchise' de la paginile 34-37 mi-a fost dată in 1849. Aplicaţia versetelor din Apoc. 3:7, 8 dată sanctuarului ceresc şi a lucrării lui Hristos era complet nouă pentru mine. N-am mai auzit pe nimeni enunţand această teorie. " ("Supliment" la "Experienţă şi viziuni" p. 2).
Deci ea insăşi, impreună cu toţi ceilalţi, invăţase timp de cinci ani de zile teoria ,,uşii deschise’’ fără să facă vreo referinţă la o ,,uşă deschisă’’. Acum pretind că le-au invăţat pe amandouă incă de la inceput. Astfel, liderul Butler, referindu-se la Apoc. 3:7, 8, spune: "Era o uşă deschisă şi una inchisă" ("Replici date lui Canright," p. 100). El afirmă că le-au invăţat pe amandouă impreună incă de la inceput, din 1844. Afirmaţia doamnei White citată mai sus dovedeşte că afirmaţia lui e falsă.
Iată un lucru semnificativ. După 1844, timp de cam vreo şapte ani, Termenul ,,uşă inchisă’’ apare mereu in toate articolele scrise de toţi adventişii de ziua a şaptea din acea perioadă : articole ale doamnei White şi ale liderilor White, Holt, Arnold, Bates şi alţii. E in centrul argumentelor lor. Teoria era atat de proeminentă incat au fost numiţi "inchizători de uşă." Aşa ii numeau domnul Miller şi ceilalţi adventişi. Dar după ce a fost abandonată teoria ,,uşii inchise’’, termenul a dispărut treptat pană cand n-a mai apărut deloc in articolele şi publicaţiile lor. Doar acest lucru dovedeşte că au abandonat teoria uşii inchise pe care au susţinut-o la inceput şi pe care a sprijinit-o atat de puternic doamna White.
La inceput, adventiştii de ziua a şaptea au adoptat teoria sanctuarului ca să dovedească faptul că uşa harului s-a inchis in 1844, o teorie pe care o susţineau atunci doamna şi toţi ceilalţi. Iată dovada mea asupra acestui lucru:
Ann Arbor, Mich., 1Dec., 1887
"Liderul D.M. Canright: Am ţinut ziua a şaptea aproape un an, cam pană in 1848. In 1846 am explicat ideea sanctuarului intr-un articol dintr-un număr special al ziarului Day Star, Cincinnati, O. Scopul acelui articol era să sprijine teoria că uşa harului s-a inchis, o teorie pe care eu şi aproape toţi adventiştii care adoptaseră vederile lui William Miller am susţinut-o din 1844 pană in 1848. Da, ştiu că Ellen G. Harmon, acum doamna White susţinea teoria uşii la acea dată.
Cu sinceritate, al dumneavoastră,
"O.R.L. Crosier."
Ascultaţi acum ce spune doamna White:
Topsham, Me., 21Apr., 1847
". . . Domnul mi-a arătat in viziune, in urmă cu mai mult de un an, că fratele Crosier avea adevărata lumină cu privire la curăţirea sanctuarului, etc. şi că era voia Lui ca fratele C. să scrie viziunea pe care ne-a transmis-o in Day Star (extra), din 7 Feb. 1846. Mă simt mai mult decat autorizată de către Domnul să recomand acel număr special fiecărui sfant."

Acesta este modul in care Ellen White ,,profetea,,: cand vreun lider venea cu o ideie inovatoare, imediat si ea venea cu o ,,viziune,, cu ,,confirmare cereasca,, iar in acest caz la mai mult de un an. Asta se cheama profetie?!!! Care profet avea nevoie de cineva mai destept decat el in afara de Dumnezeu care sa-i dea idei?? Sunt multe astfel de exemple.

("Un cuvant către mica turmă" p. 11, 12) Aveţi aici originea şi obiectul teoriei sanctuarului.
Toţi adventiştii, din toate ramurile, sub conducerea lui Miller, au susţinut că uşa harului pentru păcătoşi s-a inchis, un anumit timp după ce a trecut termenul din 1844.. Miller a spus: "Ne-am făcut treaba avertizandu-i pe păcătoşi şi incercand să trezim biserica formală. In providenţa Sa, Dumnezeu a inchis uşa, putem doar să ne incurajăm unu pe altul să avem răbdare " (Advent Herald, Dec. 11, 1844). Apoi iar in Voice of Truth, din Feb. 19,1845, el spune: "De-atunci n-am mai văzut nici o convertire reală." Miller a dat tonul pe care l-au urmat cu toţii. Dar el, impreună cu toţi liderii adventişti, a renunţat foarte curand la teorie iar după aceea a luptat impotriva ei.
Liderul G.I. Butler, in Review and Herald, din 3 martie 3, 1885, spune: "Odată cu trecerea timpului, cei mai cinstiţi dintre credincioşi aveau sentimentul că lucrarea lor pentru lume era terminată. Nu există nici o indoială că mai multe luni de zile de la expirarea termenului, sentimentul general era că lucrarea lor de avertizare a lumii se incheiase. Povara lor a dispărut şi credeau că misiunea lor s-a incheiat." Da, chiar asta credeau, că uşa harului s-a inchis! Chiar şi Butler e nevoit să recunoască acest lucru.
Liderul White admite şi el acelaşi lucru. El spune: "In absenţa luminii referitor la uşa inchisă şi uşa deschisă a sanctuarului ceresc, cititorul nu prea poate observa cum aceia care au susţinut cu putere experienţa celei de-a doua veniri ilustrată in parabola celor zece fecioare (Mat. 25:1-12), n-au reuşit să ajungă la concluzia că s-a inchis uşa harului pentru păcătoşi" ("Schiţe din viaţă" p. 121). Dar n-au "lumină" asupra sanctuarului şi a ,,uşii deschise’’ decat la mai mulţi ani după 1844. Acest lucru e echivalent cu o mărturisire că ei credeau că perioada harului pentru păcătoşi s-a sfarşit şi că au crezut aceasta timp de mai mulţi ani.
Doamna White işi adaugă mărturia la cele de mai sus după cum urmează: "După trecerea timpului aşteptat in 1844, adventiştii tot credeau că venirea Mantuitorului era foarte aproape; susţineau că . . . lucrarea lui Hristos de mijlocitor pentru om inaintea lui Dumnezeu s-a sfarşit" ("Tragedia veacurilor," ediţia din 1884, p. 268). E limpede ca lumina zilei din mărturisirile din scrierile ei că un timp după 1844 adventiştii de ziua a şaptea au crezut că uşa harului s-a inchis.