[ory]

Este o vorba ; " gelozie, nenorocire numele sa-ti fie ! "
Gelozia este boala grea, bine-nteles daca a ajuns in acest stadiu de boala, fiindca o gelozie, relativ normala este de inteles, insa, daca ajunge la un anumit grad de disperare atunci cred ca , de fapt, nu mai este o problema despre partener, cat este o problema fata de sine., sau mai sigur, o problema de incredere.
Am trecut printr-o astfel de relatie si pot spune ca m-a demoralizat complet, ba mai mult decat atat, mi-am dat seama in timp ca gelozia lui ( caci despre a lui este vorba ), nu semnifica decat iubire de sine, nicidecum fata de persoana fata de care pretindea acea gelozie. Oricum, a fost vorba de o gelozie iesita din comun, ajunsa la un anumit grad de lipsa de discernamant.
Si eu am fost geloasa pe alocuri, dar am observat ca gelozia mea se intensifica odata cu lipsa increderii pe care o aveam fata de partener , pe buna dreptate ( sotul meu ), astfel ca am lucrat la aceasta, astfel nu as fi putut continua sa fiu impreuna cu el. Nu sunt geloasa, ba mai mult decat atat, ma convinge sa analizez mai mult factorii care determina atractia fata de altcineva, realismul si seductia trecatoare dintre oameni.
Sunt dependenta de echilibru si incredere, de comunicare si intelegerea cat mai profunda a trasaturilor lucrurilor care ma incearca si-l incearca pe cel de langa mine.
Cred ca mai poate fi vorba si de o gelozie nativa, transmisa genetic, gelozie in cadrul careia nu prea poate fi vorba de izbavire atata timp cat persoana in cauza este dominata instinctiv de aceasta, uneori motivele sunt chiar lipsite de importanta.
Cand iti dai seama cu adevarat care sunt lucrurile cele mai importante in viata...gelozia ti se pare puiul cel mai inofensiv al incercarilor pamantene.
Am auzit o vorba de undeva odata ; " cand esti disperat, disperarea ta devine direct proportionala cu nepasarea celuilalt ! "....si, este tare dureros astfel.