Ca pe un diamant - V, Voiculescu
Strivit zaceam sub scoarta humii in bezna pururi blestemata
Si plin de lut duceam robia in miezul stancilor batrane,
Cand mana ta m-a scos de acolo si m-a spalat de orice pata
In apele eternitatii ca pe un diamant, Stapane!...
Curand apoi chemasi asupra-mi taisul aspru al durerii
Si mi-ai cioplit in mii de fete amarnic sufletul din mine
Ca pe un diamant, Stapane, ce si-a sporit harul puterii,
Caci inmiit va sa rasfranga lumina ce-a cuprins in sine.
Ca pe un diamant, Stapane, m-ai pus in crucea stemei tale
Si-n aurul iubirii sfinte m-ai ferecat - deasupra urii -
Sa licaresc in noaptea vremii, cand stele n-or mai fi pe cale,
Ca un surguci al slavei tale pe larga frunte a fapturii!
|