Binecuvintează Doamne pe duşmanii mei
Că la Tine-n braţe am ajuns prin ei.
Când de păcatele făcute în taină, am roşit,
În gura mare ei la toţi le-au povestit.
Când am fugit de chinuri să scap
Ei m-au lovit şi mi-au dat pumni în cap.
Când eu credeam că fac un lucru bun
Ei m-au scuipat şi mi-au spus:"eşti nebun"!
Când să conduc pe alţii am fost pus
M-au alungat,m-au ajutat să cad de sus,
Iar când am vrut din nou să mă ridic
Au râs de mine ca de un pitic.
Binecuvintează-i Doamne pe ai mei duşmani!
Mulţumită lor nu am strâns nici bani,
Căci ei mi-au luat şi ce-am agonisit
Sărac fiind m-am umilit şi m-am smerit.
Când dup-o zi de trudă-am adormit
De zece ori pe noapte m-au trezit.
Când mi-am zidit o casă pentru-o viaţă liniştită
Au dărâmat-o şi-am rămas descoperită.

Către Tine Doamne plec genunchii mei
Binecuvinează-i,fă-i din răi mai răi,
Ca fuga mea spre Tine să fie numai dus
Să nu rămân în tină,să urc mereu mai sus.
Duşmanii m-au învăţat ce nu oricine ştie
Că omul nu are cu lumea vrăjmăşie.
Cel mai mare duşman ce îl am sunt eu
Iar prieten veşnic mi-e doar Dumnezeu.

(varianta proprie după rugăciunea"Binecuvintează Doamne pe vrăjmaşii mei)