Draga Omubun,
De cand am vazut username-ul tau m-a cuprins un sentiment de bucurie...
Citind mesajul tau mi-au dat lacrimile...Paraclisul Maicii Domnului!? Fara ajutorul Maicutei cred ca mi-as fi pierdut mintile sau cine stie ce as fi facut nici nu vreau sa ma gandesc...Citesc Paraclisul si Acatistul cu nevrednicie si buna noastra Maicuta ma linisteste, ma mangaie cum numai Ea poate sa o faca...
Mie, intr-un fel aceast lucru care mi s-a intamplat, mi-a schimbat viata si cred eu ca in bine...Indraznesc sa spun, ca in felul asta Dumnezeu m-a facut atenta ca sunt in ratacire...Acest lucru mi l-a spus si duhovnicul meu...ca in felul asta Dumnezeu m-a intors la credinta...
Inteleg cand vorbesti de pelerinajul tau la mormantul parintelui Arsenie Boca...
Nimic nu este intamplator si bunul Dumnezeu ne cauta pe noi copiii lui cei rataciti. Desi ducand o viata pacatoasa totusi, cand imi era greu stiam ca este Maicuta Domnului si ii ceream ajutor...Ea m-a auzit si mi-a indreptat pasii mei nevrednici spre Moldova la manastiri si la parintele Iustin ...NU as fi crezut niciodata ca voi reusi sa ma spovedesc...ma apasau pacatele...ma durea sufletul ingrozitor dar nu ma spovedeam...Ei bine intalnirea mea cu parintele Iustin chiar daca s-a desfasurat pret de 2 min. m-a ajutat foarte mult...Nu a vrut sa discute nimic cu mine mi-a spus doar sa ma spovedesc si ce vreau sa il intreb pe el sa il intreb pe parintele duhovnic ca-mi va da acelasi raspuns...Am plans mult cand am iesit sufletul meu era ravasit...si m-am spovedit povestin totul cum nu credeam ca o voi face vreodata ...m-am simtit usurata, impacata...cand am iesit de la spovedanie i-am zambit sotului desi ochii imi erau umflati de plans pot sa spun ca m-am simtit cu adevarat fericita, o fericire care nu cred ca o voi trai inca o data...Daca parintele Iustin vorbea atunci cu mine nu cred ca m-as fi spovedit...
Ma lupt cu depresia pentru ca stiu ca ea nu este decat lipsa Lui Dumnezeu din noi, e ca si cum trupul ar umbla fara suflet ...este adevarata moarte.
"Doamne , nu cu mania Ta sa ma mustri,/ Nici cu urgia Ta sa ma certi./ Miluieste-ma, Doamne, ca sunt neputincios.../si sufletul mi s-a tulburat foarte..."(Psalmul 6)
|