"Razbunarea cea mai crunta este cand dusmanul tau
E silit a recunoaste ca esti bun, si dansu-i rau." (B. P. Hasdeu, Razvan si Vidra)
Aceste versuri mi-au fost reamintite de parintele meu duhovnic, la prima spovedanie adevarata, anul trecut, in prima duminica din Postul Craciunului. Ma certasem cu un coleg care ma dusmanea... cauza era eterna mandrie si slava desarta. In loc sa ii raspund cu smerenie si multa bunavointa, m-am trufit si eu mai mult decat el... Simteam cum apasa pacatul asupra mea si am cautat alinare in sfaturile unui bun prieten care mi-a dat un ultimnatum: gaseste-ti un duhovnic! Si de pe urma acelei experiente, am platit destul de mult trufia mea, insa mi-am gasit cel mai bun parinte duhovnic pe care l-as fi putut avea. Daca nu s-ar fi intamplat ca acel coleg sa ma dusmaneasca atat de tare in acel moment, eu poate ca nu as fi avut in clipa de fata un duhovnic care sa se roage pentru mine si care sa ma ajute sa lupt cu patimile si, mai ales, cu mandria mea, care sa imi ofere permanent, prin comportamnetul sau pilde de smerenie si de iubire. Cum castigi un dusman? Fiind bun. Opunand urii lui multa iubire. pe cat de mult te-ar uri, pe atat de mult ar trebui sa il iubesti... asa imi spune parintele meu si asa spune si legea noastra, crestineasca, sa ne iubim vrajmasii.. eu una nu am ajuns inca la acea masura, dar nadajduiesc, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca se va intampla si asta...Oricum, experienta aceea mi-a aratat si faptul ca nu putem indrepta pe cineva daca noi insine nu suntem drepti...
As dori sa va atrag atentia asupra unui sens al cuvantului vrajmas.. adesea, neintelegerile stau in confuza definire a cuvintelor.... VRĂJMÁȘ2 ~ă (~i, ~e) 1) Care manifestă dușmănie; care are o atitudine răuvoitoare; dușmănos; ostil. 2) (mai ales despre vreme) Care nu este prielnic; nefavorabil. /cf. vrajbă
Mi-a atras atentia ultimul sens... Mult prea adesea socotim ca cineva ne-ar putea fi dusman numai pentru ca ne este... nefavorabil, pentru ca nu are aceleasi idei ca noi, pentru ca nu este de partea noastra, sau pur si simplu, pentru ca nu ne place un cuvant sau o privire mai nu stiu cum... Si dusmania naste dusmanie, pentru ca este un fapt dovedit psihologic ca atunci cand, spre exemplu, cineva ridica tonul la tine, tu esti tentat sa ii raspunzi cu aceeasi moneda... Insa unui zambet ii esti tentat sa ii raspunzi tot cu un zambet :). In continuare as cita niste versete din Evanghelia de saptamana trecuta:
"De-ti va gresi tie fratele tau, mergi, mustra-l pe el intre tine si el singur. Si de te va asculta, ai castigat pe fratele tau.
Iar de nu te va asculta, ia cu tine inca unul sau doi, ca din gura a doi sau a trei martori sa se statorniceasca orice cuvant.
Si de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii, iar de nu va asculta nici de Biserica, sa-ti fie tie ca un pagan si ca un vames." (Mt. 15-17).
Cati dintre noi trecem prin aceste trei etape? Si vedeti ca la sfarsit nu il catalogheaza "dusman", ci "pagan si vames", care nu inseamna acelasi lucru... Sa ne dea Dumneyeu sa ne vedem pacatele noastre si sa ne dusmanim doar cu ele!
|