[deja-vu]

Un tanar bogat care a impartit averea saracilor si L-a urmat pe Hristos atunci cand a auzit la Sf. Liturghie cuvintele dumnezeiesti: "Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi" a fost Sfantul Antonie cel Mare. Cu adevarat, fara sa stea pe ganduri si-a luat crucea (la varsta de douazeci de ani), iar mai apoi auzind de prigoana pornita de imparatul Galeriu a plecat din desert la Alexandria sa moara ca martir - dorinta de a fi mucenic insa nu i-a fost indeplinita, pentru ca Dumnezeu avea alte planuri cu el: intemeierea monahismului si rostirea Crezului (la Niceea)

Demult am auzit un episod din viata lui (nu am reusit sa regasesc sursa acelei povestiri ca sa verific daca de Sf.Antonie cel Mare era vorba si nu de altul precum Sf.Vasile cel Mare, care a facut la fel - din tinerete toata averea a dat-o saracilor, ca sfintii Nicolae, Ioan Gura de Aur, Dimitrie si nenumarati altii - iar apoi tot ce primea impartea la sarmani): Se spune ca devenise atat de renumit si respectat, incat multi il cautau in desert si-i aduceau bani sau bunuri - pe care le impartea celor lipsiti; iar cu cat impartea saracilor, mai mult i se ducea vestea, incat si mai multi bogatasi veneau sa-i puna averile la picioare. La un moment dat ii striga Dumnezeu: "Antonie, crezi tu oare ca poti fi mai darnic decat Dumnezeul tau?" - si i-a mai trimis o corabie de daruri s-o imparta la saraci... Pentru ca tot ce daruiesti, Dumnezeu iti intoarce insutit (cum spune Evanghelia), iar Antonie ajunsese la o adevarata intrecere cu Dumnezeu! :)
In momentul cand am auzit aceasta povestire mi-am zis (nu stiam prea multe din ortodoxie): "Asta a fost cel mai mare sfant! Daca a ajuns sa se ia la intrecere in darnicie cu Dumnezeu, nu cred ca l-a mai depasit careva!" Dupa o vreme am aflat ca el chiar a fost daca nu cel mai mare, oricum cu mult printre cei mai mari sfinti si cei mai iubiti lui Dumnezeu.

Bogatia nu e rea, cand e dobandita cinstit (pt. ca atunci e dar de la Dumnezeu) si daca e folosita la lucrul cel bun, insa trebuie convertita din ceva care se depreciaza (averea pamanteasca, pe care oricum o vom pierde la moarte) in VALUTA FORTE - adica faptele bune, comoara nestricacioasa din ceruri care ne asteapta cand vom ajunge acolo, si din care vom plati inclusiv la trecerea vamilor vazduhului (Pr. Arsenie Boca zicea ca vamesii aceia sunt tare rai, si cum spuneam - cer plata in valuta forte!)

Doamne ajuta!