Citat:
În prealabil postat de Traditie1
Asta fac cred si yoghinii. Este o atrofiere a puterilor sufletesti. Nu trebuie sa facem mintea sa taca si nu putem face asta decât depersonalizându-ne, distrugându-ne. Totul e sa nu urmam gândurilor, sa nu actionam potrivit sugestiilor lor si sa nu dezvoltam voluntar rationamente.
|
Dupa cum arata Parintele Staniloae, exista o faza a rugaciunii, foarte avansata - dincolo de rugaciunea inimii, in care mintea tace si asculta necuprinderea Dumnezeiasca. Mintea se opreste uimita de maretia lui Dumnezeu. Dar aceasta este dar de la Dumnezeu, este a celor care sunt cu totul uniti cu Hristos, precum Sfantul Simeon Noul Teolog.
Tacerea mintii umane nu este atrofiere a puterilor sufletesti, ci este isihia desavarsita, ca dar dumnezeiesc. Dar nu este tacere spre necuvantare, ci tacere spre cuvantarea cu Dumnezeu.