[caminaris]

Patericul atonit
CAPITOLUL IV - Despre priveghere


"Chiar binecuvântatul sfânt Grigorie Palama s-a luptat permanent cu trupul şi somnul. Deasupra Sfintei Mănăstiri de la Lavra, în chilia sa, el a stat trei luni rugându-se neîncetat, fără să doarmă. După aceasta şi-a întrerupt această lucrare ascetică, pentru ca mintea să nu fie afectată de o priveghere excesivă.

Sfântul Siluan cel Nou din Rusia, care a trăit în Athos, nu se întindea în pat ca să doarmă, ci-şi petrecea întreaga noapte rugându-se fie în picioare, fie aşezat pe un scaun. Dormea numai 15 sau 20 de minute şi apoi se ridica din nou ca să se roage. Se odihnea din nou mai târziu, cu pauze. Într-o zi întreagă dormea în total numai două ore.

Părintele Iosif, locuitorul în peşteră, la începutul şederii în Athos, nu avea părinte duhovnic. El a locuit pentru scurt timp lângă Peştera Sfântului Atanasie Atonitul, nu departe de Marea Lavră. Aici a dus o viaţă aspră şi astfel a reuşit să stea în picioare opt zile, fără să mănânce şi să doarmă. El a spus:
– Nici o nevoinţă nu aduce mai multe binecuvântări decât lipsa de somn. Într-adevăr, lipsa de somn topeşte trupul.
Tot el a mai spus:
– Cea mai grea etapă a patimii somnului apare când Harul ne părăseşte şi suntem plini de plictiseală şi întuneric, fără a găsi o mângâiere. Odată am fost încercat şi eu în acest fel. M-am luptat să continui, dar puterea mă părăsise. Mi-am întrerupt lupta pentru a mă ruga cu lacrimi lui Dumnezeu: "Doamne, au venit să-mi slăbească puterile." Imediat am auzit o voce dulce, vorbind în interiorul meu:
– Nu suferi toate acestea pentru dragostea Mea?
Oboseala mea, care apăruse ca un nor acoperind soarele, s-a risipit imediat şi cu lacrimi în ochi am sărit de bucurie, ca un copil:
– Da, Doamne, de dragul Tău, ajută neputinţei mele!
Un bătrân a spus:
– Somnul ar trebui să devină un servitor, nu un stăpân."

Sfantul Ioan Gura de Aur nu dormea decat cateva minute, in picioare, agatat de funii.

Noi nu suntem sfinti asa ca nu putem face ca ei. Insa unii parinti ne recomanda (noua - mirenilor) sa experimentam. Unii oameni au un trup mai solid, altii mai slabut, unii sunt mai inalti altii mai scunzi, e clar ca nu putem dormi cu totii la fel, e clar ca nu exista o aceeasi reteta pentru toti. Singura solutie viabila ramane experimentul. daca acum dormim 8 ore si ne simtim odihniti, putem incerca sa dormim 7 ore sa vedem cum o sa ne simtim dupa o saptamana. Cuviosul Paisie Aghioritul ne sfatuia sa nu dormim exact cat ne trebuie ci un pic mai putin ca sa avem lacrimi la rugaciune (printre altele). Oricum, cu cat dormim mai mult cu atat organismul nostru se adapteaza (obisnuieste). La fel - cu cat dormim mai putin. Insa daca alegi sa dormi mai mult ajungi la nesimtire, predispozitie spre lene etc. Pe cand dormind mai putin ajungi sa devii mai sensibil, mai simtitor, mai harnic, mai saritor, mai aplecat spre rugaciune. Dar aceasta actiune trebuie facuta cu dreapta socoteala, adica treptat si fara a depasi limitele propriului trup. Adica unul care doarme 8 ore poate incerca sa doarma 7 nu 4. Altul care doarme 6 ore poate incerca 5 nu 3 etc. Un alt aspect pe care l-am observat la Sfintii Parinti este de cate ori dorm in 24 de ore: unii dorm de 3 ori altii de doua ori: o data la apusul soarelui o ora sau doua (sa zicem de la 21 la 23) apoi fac rugaciune pana spre dimineata (priveghere) si pe la 3 dimineata mai dorm o ora sau doua. Noi care dormim vreo 7 ore putem incerca sa dormim 6 in 2 reprize: de la 21 la 24 o data si de la 3 la 6 inca o data. Sau fiecare sa se gandeasca si sa faca asa cum crede, asta e doar o sugestie. Cert e ca Hristos a spus sa priveghem si sa ne rugam (acum fiecare dupa cum poate - unii sunt bolnavi, altii au o munca prea solicitanta etc.).