Parintii spun ca pacatele acopera, astupa sufletul. Orice pacat produce o mutatie în fiinta noastra, o cadere în uitare, o moarte a sufletului.
Prin pacat acea parte din constiinta pe care am încalcat-o moare si chiar daca încercam sa întelegem ce am facut nu reusim. Trebuie ca Dumnezeu sa ne cheme din nou, numai El ne poate vindeca pentru ca prin pacat cadem dintr-un plan la care nu ne mai putem întoarce prin forte proprii.
Aceste idei luate din parinti se refera la pacatele-calcari ale constiintei, nu la pacatele facute din nestiinta sau neatentie.
Nu are legatura cu alimentatia decât în masura în care e vorba de calcari ale poruncilor legate de post. Adam a mâncat un mar si a murit pentru ca în constiinta lui stia ca Dumnezeu îi interzice sa manânce acele mere.
Dar aceasta fericire se refera si la despatimire, la curatirea de pofte, mândrie si rautate:
http://www.crestinortodox.ro/cuvinte...ea-lui-hristos