Eu nu cred ca este vorba de iubire bolnava.
Este normal sa existe niste diferente intre persoanele din viata noastra si cu fiecare sa discutam in anumite limite.
Si este normal sa nu inlocuim o persoana cu alta. Atunci este normal sa se simta lezat unul sau altul.
Ati dat mai sus exemple in care oamenii fac din duhovnic mama, tata, sot, frate etc. si nu mi se pare normal.
Daca mama sau tatal tau este inlocuit de duhovnic cu care toata ziua dsicutii toata viata ta, iar parintilor nu le mai spui nimic si nu le mai cer sfatul, nu este normal sa se supere?
Iar in cazul duhovnicului au aparut chiar pe acest forum si alte situatii mai delicate, cand s-au nascut sentimente ne-cuminti fata de acesta.
Este si el un om, un barbat, uneori f.placut si atunci...
Nu mai vorbim de sotia preotului care este si ea tot om...
Si una este sa discuti cu el la biserica, si alta la telefon, pe mail, etc.
In aceste cazuri sotul, sau preietenul trebuie sa stie. Trebuie sa-l respecti.
Asta vroiam sa spun si a sarit repede Cristiboss.
Trebuie putin discernamant si respect fata de toti cei din jur.
Iar cu ascultatul de ceea ce ti se spune este similar, poate mai delicat.
Daca duhovnicul iti spune intr-un fel si parintii, sau sotul in altul. Tu pe cine asculti? Si pe cine iti pui in cap mai usor, pe ai tai, sau pe duhovnic?
Fiindca in functie de situatie si de problema, pot exista pareri diferite.
Intrebam, cerem sfatul si mai apoi cantarim si noi.
Plus ca duhovnicul rupe putin problema din context, el nu poate stii exact fiecare detaliu din viata ta.
Eu am avut o situatie la un moment dat.
Am avut ceva cu preotul si sotului meu nu i-a convenit, pentru ca stia ca am dreptate si pe urma intr-o zi trebuia sa mergem de Ziua Eroilor (Inaltare) in alta localitate, la cimitirul eroilor, ca intr-un fel de excursie. Sotul meu a refuzat, iar eu am fost sufletul indoit. Pe cine sa aleg? L-am ales pana la urma pe sotul meu.
|