[Iustin32]

În prealabil postat de condor

Sunteti disperat domnule Iustin. Va agatati de scrierile lui DM Canright, in speranta ca macar jumatate din afirmatiile lui ar fi adevarate. Se pare ca ati devenit chiar un discipol al acestui om oscilant, care spunea ceva intr-o zi, in ziua urmatoare spunea contrariu pentru ca apoi sa revina la ce a spus in prima zi si apoi sa se rasgandeasca iarasi... si tot asa. Acest lucru il demonstreaza articolele sale publicate de-a lungul vremii.

In ceea ce priveste subiectivismul lui DM Canright: acesta s-a manifestat in mod pregnant. Ellen White a facut unele greseli. Dar, aceste greseli, plasate in alta perioda de timp sau in alte imprejurari decat cele in care au avut loc, deformeaza total adevarul. Ex: Ellen White a avut unele temeri exagerate, nebiblice, referitoare la iad si chinuri. Dar, acest lucru s-a intamplat in tineretea ei, cand era o credincioasa din biserica metodista. Rauvoitorii speculeaza aceasta temere gresita a tinerei Ellen White.

Idolul dvs. (DM Canright) ar fi un "bun politician" al zilelor noastre. Sper sa va rezumati doar la ai citi articolele si sa nu copiati si din caracterul lui (si sa sfarsiti ca el).

Oscilanta in credinta a fost si Ellen White, mai ales in tinerete, dupa cu tu recunosti cu acele greseli. Atunci, ce baza se pot pune pe asazisele ei revelatii care picau ,,la fix,, pentru a confirma diferite teorii ale liderilor de moment??! Asa face un profet adevarat? Care profet a trait cum a trait ea, in indestulare? La aceste fapte nu raspundeti decat atacandu-l pe Canright si pe mine. De ce nu raspundeti punctual? Oricum nu a fost numai el. Iata si marturia acestor oameni cu cartile lor despre vedeniile false si plagiatul dnei White:
-Jack W. Provonsha, "Era Ellen White o escroacă?" fotocopiată (Loma Linda University, Departamentul religie, 1980). - [Uriah Smith, ed.], "Plagiatul," Review 24 (6 Septembrie1864): 120.
- [Francis M. Wilcox, ed.], "Sunteţi o plagiatoare?" Review 99 (23 Martie 1922): 32.
.-Uniunea pastorilor de la [Healdsburg], "E doamna E. G. W. o plagiatoare? " Healdsburg [California] Enterprise, 20 Martie1889, p. 1. -Robert W. Olson, "Folosirea de către EGW a surselor neinspirate,"

-Donald R. McAdams, "Vederi schimbătoare despre inspiraţie: Studii despre Ellen G. White in anii 1970," Spectrum 10, nr. 4 (Martie 1980):

Iata ce spune si Walter Reain lucrarea ,,Minciuna Alba,,:
Dar lucrurile se schimbau in anii 1850 şi 1860. In ciuda ajutorului pe care-l primea de la cei din jurul ei (şi de la ingerii care apăreau şi dispăreau tot timpul), a căpătat acum o nouă abilitate care avea să dea tonul pentru restul vieţii ei. Cu o educaţie nu prea impresionantă de numai trei clase, se ştia că citeşte, iar insemnările de mai tarziu arată că citea neincetat. In anii 1970 a ieşit la lumină că fusese instruită in această artă de aproximativ 500 de cărţi şi articole din biblioteca ei şi din acelea la care avea acces. O lumină şi mai puternică arată că s-a folosit mai mult material decat se ştie chiar de către personalul de la Fundaţia White şi fuseseră invăţaţi să fie la curent cu toate aceste lucruri. Pană la acest moment, invăţase un stil de copiat mai liberal, care de atunci pană in ziua de azi e cunoscut sub numele de imprumut.
Indiferent de acest gen de ajutor uman, plus alţi asistenţi, editori, secretari şi alte ajutoare --Ellen White se incăpăţana să spună că totul venea de la Dumnezeu. De pe vremea celui de-al doilea volum din Daruri spirituale (1860) spunea:
Atunci cand relatez sau scriu o viziune, sunt la fel de dependentă de Duhul lui Dumnezeu ca şi atunci cand am viziunea. Mi-e imposibil să-mi amintesc lucruri care mi-au fost arătate dacă Domnul nu mi le aminteşte atunci cand El vrea să le relatez sau să le scriu. "

Această afirmaţie uimitoare depăşeşte cu mult ceea ce au pretins scriitorii Bibliei; şi de fapt depăşea orice afirmaţie pe care o făcuse ea insăşi pană atunci. Aceste pretenţii erau contagioase. Alţii au preluat chemarea ei şi o tot folosesc de atunci incoace. Faptul că alţii au preluat motto-ul pe care profetul l-a stabilit ilustrează că e intotdeauna un avantaj să fi lider. George A. Irwin (preşedinte al Conferinţei generale din 1897-1901) a urmat-o afirmand intr-un tractat intitulat "Semnul fiarei" (1911) că:
Din punctul de vedere a luminii care a venit prin Spiritul profeţiei [scrierile doamnei White] va fi luată in discuţie această intrebare, cu credinţa că Spiritul Profeţiei e singurul interpret infailibil al principiilor biblice deoarece prin acest mijloc, Hristos dă adevăratul sens a propriilor Sale cuvinte .

Nimeni nu s-a ridicat atunci impotriva acestei afirmaţii. Acest lucru arată cat de departe şi cat de repede poate ajunge o fată de la ţară cu relaţii adecvate. Aşa cum spunea Ellen tuturor legăturile ei mergeau pană in varf.
http://www.ellenwhiteexposed.com/rom/egw17.htm