[Iustin32]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Daca ar fi fost doar exagerari, nu m-as fi sesizat (ar fi de inteles pentru o persoana precum Canright), insa toate ideile pe care le-am punctat sunt false.

Cat priveste "lucrurile ascunse" de lideri, reiterez sfatul meu: aveti posibilitatea de a verifica editiile mai vechi ale cartilor, si chiar originalul, apoi puteti emite judecati de valoare.

Sa stiti ca au fost facute analize ale manuscriselor chiar de grafologi. Era imposibil pentru un om de acum un secol jumatate (si cu educatie incompleta) sa detina atatea informatii verificate abia azi in domeniul educatiei, medicinei si nu in ultimul rand al teologiei. S-a suspectat o contrafacere in editiile mai noi le cartilor.

O comparaţie intre Dorinţa veacurilor şi diferitele vieţi ale lui Hristos disponibile in zilele ei arată că s-a inspirat mai mult sau mai puţin [italice adăugate] nu numai din autorii menţionaţi mai sus de W. C. White, ci şi din March, Harris şi alţii. 2

Articolul lui Olson, care poate constitui una din cele mai revelatorii mărturisiri făcute de Fundaţia White, merită studiat in detaliu. Dacă ar fi fost răspandit, chiar şi la scară mică, publicului in general şi bisericii la scară largă (ceea ce nu s-a intamplat acum cand scriu aceste randuri), poate că această carte n-ar mai fi fost scrisă. Adesea, numai "cel dinăuntru" care adună aşa numitele informaţii "top secret" ştie unde să trimită şi ce să trimită dacă ar privilegiul să ştie că există astfel de informaţii.
A scrie sau a spune că "indatorarea lui Ellen White faţă de alţi autori e un fapt recunoscut de mult de adventiştii de ziua a şaptea" e doar o continuare a minciunii albe. Deşi tehnic e adevărat că, incă din anii 1880, biserica a inceput o acţiune de corectare referitor la folosirea materialelor altora in numele lui Dumnezeu şi a lui Ellen, declaraţiile au fost făcute totdeauna intr-un spirit de apărare şi justificare rapidă.
Articolul lui William S. Peterson, dintr-un număr al lui Spectrum din 1971, avea să atragă asupra sa o grămadă de acuzaţii spirituale care, in limbajul şoferului de camion, ţi-ar zbarli părul pe tine. Se spunea că nu era adevărat că Ellen imprumutase. De la acel număr din toamnă pană in anii 1980 jurnalul a continuat să aducă acuzaţii şi contraacuzaţii, negări şi dezminţiri care incearcă să respingă orice sugestie că ar fi inclus vocabularul altcuiva sau ar fi fost influenţată in scrierile ei.
Pană cand Neal C. Wilson, preşedinte al Conferinţei generale, nu le-a scris celor 18 membri ai comitetului special de la Glendale infiinţat pentru a revizui cantitatea de descoperiri despre ,,imprumuturile,, lui Ellen, cititorii lui Adventist Review n-au aflat că folosise lucrările altora pentru "informaţii descriptive, biografice, istorice, spirituale şi ştiinţifice." După cum i-a arătat unul din membrii comitetului lui Wilson, "Nu mai rămane loc pentru altceva decat pentru revelaţia directă. Asta trebuie să decidem?" 5 Cu siguranţă că personalul de la Fundaţia White ştiuse tot timpul că majoritatea bisericii era neinformată despre cantitatea şi amploarea ,,imprumuturilor,, ei.

Sunt prea multe persoane care dovedesc cat de mult s-a "imprumutat" Ellen White din alti scriitori. Si ei toti sunt schimbatori precum Canright?