Citat:
În prealabil postat de hmiron
Sa zicem ca poate unii parinti si-au supraestimat calitatile parintesti. Eu n-am vazut pe nimeni care sa spuna: "e vina mea, eu am gresit", din contra: peste tot unde ma uit numai parinti care sunt surzi, muti si orbi, care se intreaba mereu "unde am gresit?" sau isi spun mereu "nu am ce sa-i fac, e scapat de sub control". Cu alte cuvinte oricine sau orice altceva e de vina, numai ei ca parinti nu. Ei, saracii, au facut tot posibilul.
Am o cunostinta care nu a ajuns tocmai bine pe plan emotional, si parintii lui mi se plang: "nu stim ce sa mai facem cu el, i-am dat tot ce-a vrut, nu i-a lipsit nimic", uitand ca el n-a stiut ce-i aia familie in copilarie, cand parintii munceau ca niste sclavi de dimineata pana seara ca sa tina gospodaria pe cat mai mult profit. Altul s-ar lasa impresionat de asemenea parinti dedicati, eu sunt dezgustat de ei pentru ca in opinia lor fericirea si dezvoltarea corecta a copilului consta in niste cifre de atins. Cand copilul tau e un numar pentru tine, tu ce meriti sa fii?
Cand le-am spus acelor parinti ce v-am spus si voua aici mi-au raspuns: "dar ce era sa facem? Daca n-am fi muncit ca sclavii, n-am fi avut ce avem acum". Corect, dar pe de alta parte ati pierdut altceva. E un troc. Ati jucat la loto cu vietile voastre si nu v-a interesat in ce lume aduceti acel copil, daca veti putea sa-i satisfaceti nevoile de baza, v-ati gandit numai la voi. Sa fiti in randul lumii, sa va remobilati apartamentul, sa faceti un copil, sa faceti un leasing la o masina, toate astea pentru ca asa face toata lumea.
O fi comerciala societatea in care traim, dar daca ajungi sa crezi tot ce vezi la televizor, anume ca daca muncesti de dimineata pana seara ca sa faci bani cu care sa cumperi produsele din reclame iti asiguri bunastarea, se numeste ca esti prost si meriti orice consecinta a acestui fapt.
Reiterez ideea pe care am mentionat-o in mesajul precedent: astfel de oameni n-ar trebui sa lase urmasi.
|
Bunicii mei munceau la cimp de dimineata pina seara si totusi au ridicat 3 copii ,oameni de nadejde.
Apoi toamna copii plecau la liceu la oras.
Acei parinti au gresit altundeva ,Dumnezeu stie unde.
E adevarat ,parintii trebuie sa isi consacre mai mult timp petrecerii cu copilul ,dar sunt si copii care reproseaza parintilor ca nu se descurca in viata ,ca nu si-au deschis afaceri.
Astea sunt vremurile.
Unde copiii sunt cu probleme a fost ceva in familie ,e vina parintilor ,dar numai Dumnezeu stie ce s-a intamplat acolo.
Mai ales problemele nervoase ,cauzele sunt altele ,poate fi alcolismul din familie sau altele pe care nu le stim.