Citat:
În prealabil postat de AndruscaCIM
Stiu ca prin Botez se iarta pacatul stramosesc, insa se poate pune problema iertarii si a pacatelor din generatiile percedente care ar putea apasa noul nascut?
Astept raspunsul vostru .....
|
In afara de ceea ce am spus la celalalt topic unde a aparut discutia asta (parca la cel deschis de sophia despre cat poate intra Biserica in viata noastra privata), as mai adauga:
se face confuzia intre pacatul concret, personal, si inclinatia spre pacat, slabiciunea, care este un fel de boala spirituala.
Nu poate fi 'iertat' in sensul strict al cuvantului decat un pacat pe care l-a facut o persoana.
Confuzia asta vine din teologia occidentala, si mai departe, de la sf. Augustin care vedea pacatul originar ca un fel de vina originara pe care o purtam si noi.
Prin legea ereditatii, care este si spirituala, noi mostenim odata cu imaginea lui Dumnezeu si niste slabiciuni ale stramosilor nostri, aceste inclinatii diverse, sau chiar urmari ale ranilor si suferintelor traite de ei. Toate acestea provin din pacatul stramosesc, care s-a propagat la toate generatiile urmatoare sub foma unei slabiciuni, cum spune condor.
Nu este vorba aici de un pacat care trebuie iertat. Prin botez, aceste urme nu se sterg, ci ni se da posibilitatea de a le depasi, se pune samanta invierii in noi. Omul vechi de care zice sf Pavel isi mai iteste capul, dar este intru-un mod paradoxal 'deja' invins.
Asta inseamna ca 'la botez se sterge pacatul originar'. Nu ca se sterg si urmele, pentru ca ar insemna ca Dumnezeu sa ne schimbe printr-un fel de hocus pocus. El ne lasa si pe noi sa conlucram cu El, ca sa invingem aceasta boala. Un Dumnezeu care nu ar face asta ne-ar trata ca pe niste automate. Stergem discul dur si o luam de la zero!