[deja-vu]

Atunci cand daruim, pe cat posibil sa nu o facem catre cineva care ne-ar putea intoarce ajutorul! de aceea Pr.Arsenie Boca spune ca la parastase si pomeni sa nu chemam rude; daruind celor saraci sau necunoscutilor (si cu atat mai bine daca o facem fara sa se stie de unde au primit ajutorul) ne asiguram de rasplata dincolo si nu aici (pilda cu fariseul care tinea mult sa fie vazute faptele lui bune, deci si-a luat plata lui in lumea asta)!

Si inca ceva, esential: Hristos nu vindeca niciodata doar trupul, ci si sufletul (cel putin il trimitea pe omul respectiv la templu si la preoti, sa multumeasca lui Dumnezeu). De aceea si darurile trebuie sa nu fie doar materiale (mancare, imbracaminte, bani) ci mai ales sufletesti (dragoste, prietenie, cateva cuvinte frumoase) si daca e posibil ceva ziditor pentru suflet: o carte sau o iconita cu sfantul caruia ii poarta numele acea persoana. Se fac parastase si lumea aduce mancare, bautura, dar mai ales in strainatate oamenii sufera de foame spirituala, nu au macar o Psaltire, o carticica de rugaciuni sau un indrumar de spovada (care costa mai putin decat un bilet de autobuz); incerc sa mai copiez si eu carti si le dau pe unde apuc, dar e greu de schimbat o mentalitate, iar oamenii sa invete ca si sufletul are nevoie de hrana, de rugaciune, de afectiune, altfel se stinge. E ingrijorator ca in anii din urma romanii nu mai sufera de foame sau lipsa hainelor, ci de lipsa vietii spirituale, de materialism si viata exclusiv trupeasca.

Doamne ajuta!