În august am făcut un an de când sunt pe forum.Atunci mă simţeam tare singură datorită unor întâmplări nefericite.
Am stat în nopţi de nesomn în faţa monitorului încercând să vă cunosc citindu-vă postările.Fiecare are o poveste,o durere şi un temperament.Unii sunt calzi şi blânzi,alţii sunt mai duri şi mai impulsivi iar alţii nu dezvăluie nimic personal sunt şi câţiva copleşitor de sinceri,dar majoritatea sunteţi minunaţi.
Credeam la un moment dat că timpul petrecut pe acest site este pierdut dar nu,nu este adevărat.Aici ne putem cunoaşte prin CUVÂNT aşa cum şi Dumnezeu ne cunoaşte.
Vă iubesc pe toţi şi când citesc posările voastre vă simt prietenii mei oriunde în lume aţi fi.Îmi pare tare rău când dispare un user şi chiar sufăr văzând că trece timp şi nu mai revine.