Citat:
În prealabil postat de irina2009
DAR sunt constienta ca nu va mai fi nimic din tot ce a fost. oare, viata mea intima s-a terminat definitiv la 30 de ani? merit sa ma gandesc la o clipa de bucurie trupeasca? care e pacatul cel mai mare? merita sa fiu nedreapta cu mine si sa sufar mai departe tot pentru el?
va rog, ajutati-ma sa gasesc adevarul si calea cea dreapta!
|
Nu cred ca este cazul sa te simti vinovata pentru astfel de ganduri.
Parerea mea este ca pacatul trupesc este mult exagerat deoarece este cel mai vizibil. Tentatiile subtile ale mandriei, iubirii de sine.. sunt mai greu de detectat si mai periculoase, cred eu (stiu ca nu exista "pacat mic", ma refer doar la faptul ca mai mult m-as teme de pacatele pe care nu le simt..)
Dar punandu-ti astfel problema iti faci mult rau tie. Tu ai anumite idei despre cum ar trebui sa fie familia ta si relatia cu sotul si suferi din aceasta cauza. Ei, ceea ce vrei nu se intampla. Poate ca ar trebui sa te concentrezi asupra a ceea ce poti in mod real schimba.
Intotdeauna poti schimba ceva. Fie doar si gandurile tale.
Nu esti singura care suferi. Sufera si el (cred ca mai mult decat tine). Nu cred ca ti-a facut tie o nedreptate. Cred ca daca ar fi avut control asupra patimii lui s-ar fi schimbat.
In rest, cred ca Omul Bun a punctat f bine: noi ne punem singuri limite credintei noastre, incercand sa ne adaptam la cerintele acestei lumi.