În prealabil postat de heaven

Topcat,contradictiile tale vin din faptul ca ai o gandire pur rationala.Aici se discuta despre lucruri spirituale.
Mintea umana este mult limitata comparativ cu spiritul.
Deasemenea,legile aplicate in lumea spirituala sunt cu totul altele decat putem noi patrunde strict rational.De aceea nu intelegem de ce atatea discrepante in ceea ce vedem in jurul nostru,de aceea nu putem pricepe rolul suferintei,precum si alte lucruri care se petrec,aparent injust si inexplicabil.
Pe de alta parte,esti ca un om care incearca sa vada cu urechile:niciodata nu il vei putea percepe pe Dumnezeu si iubirea despre care acesti oameni discuta decat prin intermediul sufletului.
Cand oamenii inteleg lucrurile ca tine,in momentul in care obiectul afectiunii lor dispare (fie ca este familie,persoana iubita etc),intreg universul lor interior se prabuseste.
Insa,adu-ti aminte ca pe lumea asta ai venit singur si tot singur vei pleca,alaturi de restul persoanelor din viata noastra calatorim,insa nu putem hotari asupra destinului lor.
"Intelege ca un ateu nu se considera nici pe departe desavirsiti (si aici iarasi ne asemanam); sintem insa mindri ca din neputinta noastra mai iese citeodata un lucru bun. Sintem mindri ca putem face asta singuri, fara ajutor de la un tatuc "iubitor"."-

-Iti spun cu toata prietenia ca va veni momentul in viata ta cand vei vedea ca fara acest "tatuc iubitor" nu o vei scoate la liman si toata siguranta data de aceste principii de viata va zbura ca praful in vant.Dar...toate acestea fac parte din ciclurile invatarii prin care cu totii trecem atata vreme cat suntem aici.