[axios]

ma gandeam la un moment dat ca iubirea, ca si mantuirea, e ca un maraton... ne-am inscris multi la el. primul a trecut Hristos si apoi urmeaza ceilalti... la maraton e important sa-l termini. chiar daca nu castigi. acei cativa zeci de kilometri trebuie sa-i duci pana la capat. unii dintre noi abandoneaza, altii se accidenteaza iar restul... se lupta cu propria vointa sa ajunga la finish.

de ce am comparat iubirea cu un maraton? pentru ca stiu ca primul loc nu-l voi lua niciodata. si mai stiu ca, habar n-am cat mai am pana la capat insa sper sa-l termin. imi dau seama ca am potential sa finalizez insa vad ca nici nu ma straduiesc foarte tare sa prind un loc cat mai in fata. si chiar daca voi termina, iubirea mea va fi pe un loc mult in spate. stiu, stiu, exista si varianta sa nu-l termin. dar dati-mi voie sa fiu optimist in seara asta.

nu iubesc asa cum ar trebui. dar oare asta inseamna ca nu iubesc?
nu ma straduiesc sa mangai in stanga si-n dreapta. dar asta imi arata ca nu am iubire?
nu stiu.
stiu ca in suferinta ni se dezvolta cu totul alte simturi...
stiu ca apreciem mai mult ce avem atunci cand ramanem fara...
si mai stiu ca expresia "te doare sufletul" e cat se poate de adevarata...
si cel mai important e ca stiu ca Dumnezeu m-a binecuvantat sa aflu ce e iubirea... chiar daca a trebuit sa aflu de ce aveam parte dupa ce ea deja trecuse linia de sosire...
desi am stat o viata impreuna, abia cand a plecat, am vazut povestea noastra in toata maretia ei... ce aveam si eu habar n-aveam... si cati dintre noi habar nu au ce se afla langa ei... si unii, nefericitii de ei, mai dau si cu piciorul unor povesti extraordinare...

in fine. daca am invatat ceva de la viata e ca iubire fara jertfa nu exista.
si e exclus sa poti face negot din sau cu ea. doar daca vrei sa te minti frumos, sa-ti furi caciula singur sau sa te mandresti cu o spoiala ceva... pentru ca acel sentiment, oricare ar fi el, nu va putea purta numele iubirii...
ce e mai frustrant e ca nu pot deschide ochii multora atunci cand incerc sa-i conving sa aprecieze si sa multumeasca lui Dumnezeu pentru ceea ce au. de ce?
pentru ca fiecare trebuie sa ajunga sa-si traiasca propria portie de suferinta pentru a avea parte de iubire si pentru a o pune in locul in care merita.
un loc de nepretuit.