POCAINTAeste dezlipirea de patimi, este dezpatimirea. Sufletul nostru e mort, ingropat sub pacate, ca sub o lespede de piatra nepasatoare. Numai inmuind aceasta nepasare cu lacrimi fierbinti, facem sa vina Iisus si sa rostogoleasca deplin aceasta piatra, sub care zace ingropat sufletul nostru.

Dar piatra aceasta poate fi socotita si inima noastra impietrita prin pacate intiparite cu nesimtirea lor in ea. Invartosarea vine prin condensarea pacatelor in patimi, ca un ciment. Acestea au legat libertatea sufletului cu totul.

Nepatimirea ne permite sa ne miscam spre ceea ce e bun, spre iubirea lui Dumnezeu si a semenilor.

Aducerea aminte a focului vesnic stinge in noi caldura patimilor rele. Ne aprinde ravna de a dobandi fericirea vesnica. Nepatimirea crestinului este o ardere, o pasiune impotriva celor rele si pentru cele bune.