[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

Nu rezist sa nu intru pentru ca este un subiect f.dureros pentru multe cupluri si pentru ca aici l-am deschis eu.
Vreau sa spun numai doua lucruri:
1. Cineva spunea de un exmplu cu adoptia. Eu va raspund si voua si altora, nu stiu a cata oara. Sunt satula de aceste sfaturi.
Sunt multi care nu pot avea copii si ar dori sa adopte. Legile sunt stricte peste tot si de o vreme la noi in tara sunt mai stricte ca oriunde.
Asa ca cine poate sa adopte, norocul lor. Si asta este un ajutor de la Dumnezeu pentru a avea copii si poate sa-L dea, sau nu.
In plus adoptia este un lucru f.delicat, pentru ca e vorba de copii traumatizati, multi din ei bolnavi si fizic, parinti naturali care mai exista si mai pun piedici. Trebuie sa ai o contructie tare ca sa adopti un copil si sa-l cresti.
Ca intr-o zi sa-ti spuna, nu esti mama/tatal meu, ce vrei de la mine, ma duc sa-i caut pe ai mei. Si genele isi mai spun cuvantul, nu numai educatia primita.

2. Vad ca ati deraiat de la subiect si ati ajuns la palaceri carnale.
Eu nu doresc nimanui sa afle ce placeri carnale are un cuplu care isi doreste copii, cum trebuie sa "lucreze" cu calendarul in fata, ai n-ai chef, hai ca e ziua fertila (daca mai este si de post s-a dus), sa mai respecti si alte reguli ( de la medic), sa te intrebi oare acum o fi reusit, sa astepti fiecare ciclu cu sufletul la gura.
Si cred ca acelasi lucru, dar celalalt sens se intampla si cu cei care nu vor copii si nu folosesc anticonceptionale, ci doar metode empirice. Imi inchipui ce placere carnala este si la ei (desi din pct. nostru de vedere este de neinteles): ai grija, e ziua/sau nu, pune asa, fa asa, nu fa asa, etc.
Placerea sexuala si copii nu prea se impaca...

Si timp de rugaciune exista. Seara inainte de a merge in pat si toata ziua.
Si nu stiu daca aici se scrie de acatistul Sf. Ioachim si Ana, ca mai exista un fir cu sarcina pierduta (alta drama). La miezul noptii, sau alta data, dar se citeste (eu una il citesc in general pentru familie)....Cand nu e sa fie, nu este.
Numai Dumnezeu stie de ce, si nu ne spune si noua.

Ar fi chiar culmea să ne dea Dumnezeu socoteală sau mult mai rău să-I cerem socoteală ! Sofia dragă, continuând astfel , durerea şi "neâmplinirea"ta, îţi vor deveni adevărată povară, pentru că obsesie deja a devenit, plus de asta , dai impresia că propria-ţi relaţie cu Dumnezeu ( că de Biserică nici nu mai poate fi vorba ) este de "interes", ca să-i spun aşa. "Orice rodire de prunc este un răspuns şi un dar de la Dumnezeu ! ". De nu ai primit ( încă ) acest dar şi răspuns de la Dumnezeu, rişti prin atitudinea ta obsesivă , să nărui şi să îngropi toate celelalte daruri şi răspunsuri de la Dumnezeu, ce cu siguranţă le ignori sau le-ai dat uitării . Ţi-am mai spus şi îţi repet, nu vei auzi din gura mea vorbele ce'ţi convin şi-ţi sunt plăcute urechii tale, dar poate mai târziu ai să-mi mulţumeşti ( măcar în sinea ta ) .