Citat:
În prealabil postat de Bautar
Sun incepatoare pe forum si indraznesc si eu sa postez.Sper ca nu gresesc,si daca am gresit cer iertare.
''Nu ma rog, Dumnezeu nu ma asculta''! Am ramas inmarmurita cateva secunde la auzul acestor cuvinte. Nu intotdeauna Dumnezeu raspunde cum vrem noi. Si asta, din multe motive: fie suntem nevrednici de intalnirea cu Dumnezeu si de ceea ce am cerut prin rugaciune, fie cerem ceva rau sau inutil, poate daunator, pentru linistea noastra, fie suntem lasati mai multa vreme in rugaciune pentru a intelege rostul rugaciuni si a fi constienti de darul pe care il vom primi mai tarziu.
Cea mai puternica si cea mai cunoscuta rugaciune este "Tatal nostru". Intotdeauna cand astept un raspuns sau nu am liniste ma rog. In lucrarea "Tristețea și mâhnirea", am gasit urmatorul citat: "Dumnezeu a pus tristețea în noi. Dar nu ca să ne facem rău, la vreme și în situații nepotrivite, distrugându-ne astfel sănătatea sufletului și a trupului, ci ca să dobândim prin ea cât mai mult folos duhovnicesc. De aceea, nu trebuie să ne întristăm atunci când pățim ceva rău(..)". Mi-am dat seama ca daca am rabdarea de a astepta, lucrurile bune si vrednice, vin intotdeauna. Rugaciunea nu are sens decat daca e traita, simtita. Facand fapte bune, sufletul are tihna sa creeze, sa fie in pace cu tot ceea ce ne inconjoara. Poate ca daca ne-am ruga mai mult, energia pozitiva ar creste, s-ar reduce suferinta, s-ar crea un echilibru al universului si s-ar prelungi viata.
Voi dragii mei spunetimi daca am dreptate!
<br><a href="http://www.spicecomments.com/"><img src="http://s338.photobucket.com/albums/n430/spicecomments/christian/00037.jpg" border="0" alt="Christian Comments"></a><br><br><b><a href="http://www.spicecomments.com/">Spicecomments.com - Christian Comments</a></b><br><br> |
Buna
Asa este,DACA avem rabdarea de a astepta,vor veni,dar NUMAI DACA avem rabdarea de a astepta,iar acesta asteptare se poate prelungi,de exemplu si 20/30 de ani.Intrebarea este :avem noi asa multa rabdare ?Rugaciuena nu are sens decit daca e traita,simtita.Si aici ai dreptate,dar CUM sa o traim/simtim ? Am sa va dau un exemplu:stau pe genunchi sa ma rog.Ce se intimpla :Dupa putin timp.ma dor genunchi,atentia mea este IN GENUNCHI,unde simt desconfort.Daca trec peste,simt disconfort la spinare,atentia este la spinare,iar CE MAI RAMINE este la rugaciune,daca mai ramine ceva.Raspunsul la rugaciune VINE INTOTDEAUNA doar daca sintem atenti,si aproape intotdeauna,raspunsul ESTE INGROPAT sub dorintele noastere care sint TOTAL DIFERITE de ceia ce OBTINEM in rugaciune..deh,noi stim mai bine ce avem nevoie,iar ce primim,NU NE PLACE.De ce aceasta diferenta ? Pentru ca SCOPUL sufletului,este TOTAL DIFERIT de scopul nostru.Deci,revenim din nou la ...intr-un om sint 2 oameni..unul vechi si unul nou (in dureri si suferinte se naste chipul lui Christos in om)
... Facand fapte bune, sufletul are tihna sa creeze, sa fie in pace cu tot ceea ce ne inconjoara...Si asta e adevarat,DACA omul vechi este SUPUS si linistit,altfel,NU E POSIBIL.Primele actiuni ale omului,sint sa dobindeasca/acumuleze/siguranta..iar daca acestea sint implinite,este POSIBIL ca sufletul,asa cum ai scris,sa se orienteze spre Dumnezeu.Dar si aici e o intrebare : daca cele urmarite sint dobindite,sufletului mai are ingaduinta,prin omul vechi,sa caute cele ale lui Dumnezeu ? Caci,stiut este ca omul,doar in suferinta ,cauta cele ale lui Dumnezeu,si NU LA BUCURIE.Cine cauta la bucurie,este o raritate in ziua de azi,dar totusi,asemenea oameni exista dar sint rari.
Stiu ca cele postate de mine aici sint dure si nemiloase,dar,daca le-am postat aici,in primul rind,sint nemilos cu mine insumi. PENTRU A-L AFLA PE DUMNEZEU,nu trebuie dobindit ceva DIN AFARA,caci EL este in fiecare om,dar trebuie totusi ceva: Sa se INLATURE ceia ce este gresit in interior,si-apoi,Dumnezeu,se descopera acelui om (vezi..Doamne,Doamne,cit te-am cautat si TU erai in mine,dar eu eram inafara mea).
Mindria,Dorintele,Mania,sint asa de subtil ascunse in om incit omul NU REALIZEAZA ca este ROBIT de acestea,iar omul vechi,este asa de jmecher,incit tot timpul ne face sa credem ca IN AFARA NOASTRA este raul si nu in noi,si acestea NU LE AVEM,practic,sintem pacaliti si nu ne dam seama,si cautam raul in afara noastra.Tot timpul,CEILALTI dar NU NOI.
Si o ultima precizare: Obiceiul de rugaciune,pornind de la A CERE,daca nu devine pe parcurs,ADORATIE/COMUNICARE prin rugaciune,ne-am rugat degeaba.
Amin.