Citat:
În prealabil postat de dorinastoica14
Nu știu dacă este bine să scriem sau să povestim despre minunile care ni se întâmplă(căci acestea se petrec fără dor și poate mereu)deoarece spunându-le, harul lui Dumnezeu pleacă de la noi.Eu am povestit și îmi pare tare rău.
|
Sa nu-ti para rau!!! Harul lui Dumnezeu e dragostea nemarginita pe care El o are ptr noi!
Dumnezeu nu este un batranel capricios cu barba lunga ca omatul, care iti da harul ca pe jucaria preferata iar apoi iti aplica corectia(luandu-ti darul inapoi) doar ptr ca ai indraznit sa marturisesti si altora iubirea Lui.
Eu cred ca mai degraba asta este o superstitie!
Avem nevoie de minuni, in viata de zi cu zi, cateodata nu sunt deajuns cele descrise atat de frumos in carti, .. mult bine ne face sa avem in jurul nostru oameni care sa depuna marturie pentru cat de minunat lucreaza Dumnezeu in viata lor...acestea ne intaresc credinta, ne fac sa nu mai fim atat de sovaitori... de slabi... de "Toma".Eu personal, in momentele de slabiciune(care din pacate sunt prea multe.... prea dese) alerg la cartile cu minunile Sfantului Nectarie, ale parintelui Arsenie Boca...si asta imi da putere sa merg mai departe.
Pe 24 august, o zi de mare incercare in viata mea... Sfantul Nectarie a fost cu mine... l-am simtit.. nu povesti, nu istorie ci REAL, VIU!!! mi-a vorbit prin carti... prin oamenii trimisi pentru a-mi netezi calea.