Eu nu inteleg un lucru. Daca cineva isi iubeste atat de tare neamul incat inima ii bate mai tare cand vorbeste de MIhai Viteazul si ceilalti -- de ce mai sta pe teritoriu strain. In mod logic ar trebui sa ia primul avion spre Romania, cu orice risc, si sa inceapa o viata in Romania. Ce placere poate sa fie intr-o continua dorinta de a fi in alta parte, dorinta care nu este infaptuita?
Parerea mea, si este o parere nu chiar neavizata, am trait aproape un sfert din viata mea in afara Romaniei, este ca NICIODATA nu poti sa fii fericit in afara Romaniei daca nu inveti sa lasi mai la o parte romanismele, daca nu incerci sa imbratisezi cultura in care te afli cu toata dragostea si intelegerea.
|