[podolski_2]

Atunci cand muncesti pt ceilalti fara un folos material atunci e vocatie.

Cand ai ajuns la perfectiune in domeniu atunci esti geniu.
Dar geniile nu neaparat au si vocatie .




Oamenii nu mai isi pot urma vocatia din cauza vietii. Ne sfarma greutatea vazduhului plin de draci. Si daca unii dintre noi au ajuns mai sus sau unde si-au dorit nu au ajuns din meritul lor. Deloc. Ci din ingaduinta dumnezeiasca.
Oare la fel ar fi aratat viata noastra daca ne-am fi nascut fara vedere? Sau in familie de romi?

Dam de obicei vina pe oameni ca sunt saraci pt ca nu luptat ca noi. Ca nu au ambitie. Dar toate sunt ingaduinte. Multi dintre cei dispretuiti de noi vor fi in rai, iar multi dintre "oamenii buni" si oamenii respectati vor fi in iad. Si in plus Dumnezeu iubeste mai mult pe sarac pt ca bogatul oricat de iubitor de Dumnezeu are niste indatoriri fata de familie, de tot ce il inconjoara care il indeparteaza de Dumnezeu.
Si daca l-ar iubi asa mult pe Dumnezeu si-ar da toata averea la saraci si s-ar face sarac si ar rabda foamea si rusinea vietii pt Dumnezeu. Deci pana la urma sunt niste contraste, care arata de fapt ca omul desavarsti e tot omul sarac si neimplinit in viata asta.


Slava lui Hristos si Maicutei Domnului intru Sfintii Sai saraci si care in ochii celorlati sunt niste lasi si lenesi dar in ochii lui Dumnezeu sunt cat un neam .


Eu nu au stiut carte. Nu si-au implinit nici un vis. Sunt niste ratati in fata lumii si oameni fara ambitii, dar inaintea lui Dumnezeu, isi va trimite toata ceata Ingerilor si Mucenicilor, si Sfinti si alte Puteri Ceresti sa-i intampine pe acesti nedreptatiti , nedreptatiti fiind chiar si de fiecare dintre noi.